Juve-Napoli, un derby care avea o miza rdicola in urma cu cinci ani

Deşi pare că a trecut un secol de atunci, disputa pentru promovare avea loc în sezonul 2006/2007, cu puţin timp înaintea  crizei economice şi a începutului dominaţiei Interului lui Jose Mourinho.

Juventus a jucat atunci singurul ei campionat în Serie B, ca o consecinţă a implicării în Calciopoli. Lui Didier Deschamps  i s-a dat atunci pe mână o echipă ciudată pentru una de ligă secundă, cu câţiva campioni mondiali în componenţă, precum  Buffon, Camoranesi şi Del Piero. Acestora li se adăuga David Trezeguet, finalist al Cupei Mondiale în 2006, dar şi alţi  jucători de mare valoare precum Pavel Nedved.

Napoli era atunci nou promovată în Serie B din liga a treia, continuându-şi astfel parcursul început odată cu falimentul  din 2004.

Pe 4 noiembrie 2006 se juca meciul tur pe San Paolo, încheiat cu scorul de 1-1, după golurile marcate de Del Piero şi  Bogliacino. Căpitanul "bianconerilor" a fost decisiv şi în meciul retur, jucat la Torino şi încheiat cu victoria gazdelor,  scor 2-0. Juve a terminat prima în clasamentul Seriei B, cu 85 de puncte (ar fi fost 94 fără enalizarea primită). Şi Napoli  a promovat atunci direct în Serie A, de pe locul al doilea, după şase ani de absenţă din prima ligă.

Din acea echipă a lui Juventus au mai rămas cinci jucători: Buffon, Chiellini şi pe atunci tinerele speranţe Claudio  Marchisio, Sebastian Giovinco şi Paolo De Ceglie.

În schimb, Napoli are în lot doar doi "supravieţuitori" din echipa care se lupta pentru promovarea în Serie A în sezonul  2006/2007: Paolo Cannavaro, ajuns în prezent căpitan, şi Gianluca Grava.Dacă Juve a avut de la promovare o evoluţie relativ  oscilantă, cu urcuşuri şi coborâşuri, până la câştigarea titlului în 2012, Napoli s-a aflat mereu pe o pantă ascendentă.

Patronul De Laurentiis a mers mai întâi pe mâna antrenorului Edoardo De Reja, până în sezonul 2008/2009, a urmat apoi o  scurtă perioadă petrecută de Roberto Donadoni pe banca napoletanilor iar apoi la gruparea de pe San Paolo a fost adus  Walter Mazzarri.

În primele două sezoane de când a preluat Napoli în C1, De Laurentiis a avut pierderi de 16 milioane de euro, dar au urmat  apoi cinci stagiuni în care proprietarul napoletanilor a ieşit pe plus. Transferurile efectuate au fost nişte succese, la  Napoli fiind aduşi, printre alţii, Hamsik, Lavezzi şi Cavani. În cazul lui Lavezzi, cumpărat cu 6 milioane de euro şi  vândut cu 31 la PSG, se poate spune că Napoli chiar a dat o lovitură.

Dacă antrenorul Reja a format o echipă solidă la Napoli, echipa a obţinut cele mai mari succese cu Mazzarri, pornind de la  participarea în Europa League, continuând cu un sezon în Champions League (şi calificare în "primăvara europeană") până la  câştigarea Cupei Italiei în 2012 după o finală chiar cu Juventus.

La gruparea trineză, după promovare, s-a obţinut un loc trei, cu Ranieri pe bancă şi o participare în Champions League.  După stagiunea 2008/2009, Ranieri a fost demis, deşi echipa se clasase pe locul al doilea şi participase în optimile Ligii  Campionilor şi în semifnalele Cupei Italiei.

Sezoanele următoare au fost însă mai complicate pentru torinezi, care au  terminat de două ori la rând în afara locurilor europene, avându-i pe rând pe Ciro Ferrara, Alberto Zaccheroni şi Luigi Del  Neri pe bancă. De asemenea, investiţiile în transferuri au fost adevărate dezastre, fotbalişti precum Tiago, Andrade,  Poulsen sau Jorge Martinez fiind aduşi pe bani mulţi şi cedaţi ulterior ieftin pentru că nu au confirmat.

Renaşterea "Bătrânei Doamne" a avut loc odată cu aducerea pe bancă a lui Antonio Conte, jucătorii recăpătându-şi mentalitatea de învingător pe care echipa o avea în perioada când tehnicianul câştiga Liga Campionilor în 1996 şi juca alte trei finale în 1997, 1998 şi 2003.
În prezent, Juventus şi Napoli se găsesc în fruntea clasamentului, ambele având câte 19 puncte.