Enzo Francescoli, despre Cagliari, Juventus și relația cu Zinedine Zidane

Francescoli, la un pas de Juventus pentru o dimineață. Povestea întâlnirii cu Zidane și dragostea pentru Cagliari

Legenda lui Cagliari a vorbit despre oamenii care i-au marcat cariera, despre perioada petrecută în Sardinia și despre interesul lui Juventus din 1987. Enzo Francescoli a povestit și cum l-a întâlnit pe Zinedine Zidane, fostul său admirator care și-a numit fiul Enzo în onoarea lui.

„Francescoli: „Avvocato m-a invitat la Paris și, pentru o dimineață, am fost al lui Juventus. Într-o seară, eu și Zidane...””

Legătura cu Sardinia a rămas puternică

Fostul mare internațional uruguayan locuiește la Buenos Aires și lucrează în conducerea clubului River Plate. În cariera de jucător a evoluat pentru Cagliari, Marseille și Torino, însă Sardinia ocupă un loc aparte în amintirile sale. Francescoli se întoarce acolo în fiecare an, iar următoarea vizită este planificată pentru primăvară, când vrea să urmărească din tribune echipa antrenată de Fabio Pisacane.

„Am crescut într-o familie îndrăgostită de «Bătrâna Doamnă», dar o parte din inima mea va rămâne mereu la Cagliari. La aproape 65 de ani, mi-ar plăcea să mai joc și mâine cinci minute în tricoul roș-albastru...”

„Mă întorc în fiecare an la Cagliari - povestește fostul mijlocaș ofensiv din anii ’80 și ’90 - pentru că fiul meu, Marco, s-a căsătorit cu o sardă, iar acum am și o nepoțică italiancă, Bianca. Meciul cu Juventus îl voi urmări la televizor, dar în martie sau aprilie voi veni pe stadion să văd echipa lui Pisacane. Sper să o găsesc tot atât de sus în clasament.”

 

Ranieri l-a adus la Cagliari, Mazzone l-a împins să nu renunțe

Cagliari a obținut calificarea în Cupa UEFA în 1993, într-un sezon pe care Francescoli îl asociază cu energia lui Carlo Mazzone și cu sprijinul primit de la Claudio Ranieri. Venirea în Sardinia a însemnat și o schimbare de obiectiv. După lupta pentru trofee de la Marseille, uruguayanul a trebuit să se adapteze la un club preocupat să evite retrogradarea.

„Îmi vin în minte Mazzone și energia lui. Cu mine nu se înfuria niciodată, dar era un dur și ne împingea să nu renunțăm. Totuși, pentru că am descoperit paradisul din Cagliari trebuie să-i mulțumesc mai ales lui Ranieri. Claudio m-a dorit și m-a apărat la început.”

„În anii ’90, Serie A era visul oricărui fotbalist. La Cagliari eram o adevărată colonie de uruguayeni: Herrera, Fonseca și eu. În Sardinia m-am simțit iubit, dar începutul a fost dificil pe teren: la Marseille luptam pentru trofee, aici trebuia să mă adaptez și să joc pentru evitarea retrogradării.

Ranieri m-a văzut odată că-mi era greu și mi-a spus: «Enzo, stai liniștit. Ești un campion și vei deveni idolul insulei». Fonseca era și mai nebun decât mine. Aveam un grup frumos: Cappioli, Ielpo, Matteoli...”

Zidane l-a considerat un model

Francescoli nu a îmbrăcat niciodată tricoul lui Juventus, însă a avut o legătură specială cu Zinedine Zidane. Francezul îl admira pe uruguayan și și-a numit fiul Enzo în cinstea lui. Cei doi s-au întâlnit prima dată în Japonia, apoi au ajuns să ia masa împreună la Torino, pe vremea când Daniel Fonseca juca la Juventus.

„Când Fonseca juca la Juventus, am mers cu toții la cină, la Torino. Zidane era deja Zidane, dar era puțin emoționat. Mi s-a părut ciudat. I-am spus: «Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase, dar elevul l-a întrecut pe profesor...»

Îl întâlnisem prima dată în Japonia, iar atunci mi-a mărturisit că și-ar dori să-și numească fiul după mine. Este un lucru care mă face mândru și încă ținem legătura. Eu am fost idolul lui Zizou, iar el este idolul fiului meu. Am reușit să-i aduc față în față. Ce moment!”

O altă amintire a rămas legată de o cină organizată în Elveția, în cadrul unui meci al legendelor susținut de UNICEF. Fiul lui Francescoli a profitat de ocazie pentru a-l întreba pe Zidane despre una dintre calitățile sale tehnice.

„Eu și Zidane am fost invitați în Elveția la un meci al legendelor, organizat de UNICEF. La cină, fiul meu s-a apropiat de Zizou și l-a întrebat: «Care este secretul preluării tale orientate?». Iar Zidane i-a răspuns: «Întreabă-l pe tatăl tău, eu am copiat-o de la el». Fiul meu s-a întors spre mine și mi-a spus: «Atunci, tată, chiar erai foarte bun».”

Agnelli l-a invitat la Paris, dar transferul a căzut

În 1987, Francescoli juca la Racing, la Paris, când a primit o invitație din partea lui Gianni Agnelli. Discuția despre un posibil transfer la Juventus s-a încheiat cu semnarea unui precontract, însă Racing nu a acceptat mutarea. Uruguayanul a fost aproape și de Milan, cu câțiva ani înainte.

„Într-o dimineață din 1987, practic am fost al lui Juventus. Jucam la Racing, la Paris. Avvocato Agnelli m-a invitat la casa lui din capitala Franței și m-a întrebat: «Francescoli, de ce v-ar plăcea să jucați la Juventus?». I-am povestit despre familia mea, îndrăgostită de «Bătrâna Doamnă». Să-l înlocuiesc pe Platini, modelul meu, și să îmbrac tricoul alb-negru era cel mai frumos lucru la care puteam visa.

Înainte să plec de la casa lui, am semnat un precontract cu Juventus, dar Racing a blocat totul. Cu câțiva ani înainte fusesem aproape și de Milan.”

După perioada din Sardinia, Francescoli a jucat la Torino. Experiența de la Cagliari a rămas însă cea mai apropiată de sufletul său, în timp ce la Torino ar fi vrut să petreacă mai mult timp.

„În Sardinia mi-am lăsat inima: afecțiunea oamenilor, marea, zilele petrecute pe plajă cu familia... A fost o experiență fantastică. Mi-ar fi plăcut să rămân mai mult la Torino. În oraș erau mai mulți suporteri ai lui Torino decât ai lui Juventus.”

Francescoli îl apreciază pe Yildiz

Fostul atacant uruguayan vede în Kenan Yildiz un fotbalist cu eleganță și calități speciale. Prietenul său, Fonseca, a făcut o paralelă între jocul turcului și stilul lui Francescoli. Dacă ar putea transfera un jucător de la Juventus la River Plate, alegerea sa ar fi tot Yildiz.

„Da, turcul este un jucător frumos. Nu întâmplător poartă numărul 10 la Juventus: nu este un tricou pentru oricine.”

„Pe Yildiz. Se vede că are ceva special.”

Yildiz nu va fi disponibil pentru partida de la Cagliari, fiind accidentat. Dintre ceilalți jucători ai lui Juventus, Francescoli a remarcat viteza și driblingul lui Francisco Conceição, precum și aportul lui Nico González în ambele faze ale jocului.

„Conceiçao este mereu periculos datorită driblingurilor sale: îi surprinde pe apărători. Iar Juventus a făcut bine că l-a păstrat pe Nico González, un jucător care atacă și se apără.”

Lautaro, atacantul preferat din Serie A

Întrebat să aleagă cel mai bun atacant din campionatul italian, Francescoli l-a indicat pe Lautaro Martínez. Uruguayanul i-a menționat și pe Nico Paz și Kenan Yildiz printre jucătorii pe care îi apreciază.

„Lautaro, ca număr 9. Îmi plac și Nico Paz, și Yildiz.”

La Cagliari, Francescoli îl urmărește cu interes pe Rodriguez, compatriotul său. Îl bucură și prezența lui Daniel Maldini în lotul formației din Sardinia. Fostul fotbalist a amintit respectul pe care îl are pentru Paolo Maldini, Franco Baresi și marii jucători olandezi care evoluau la Milan.

„Rodriguez este uruguayan și aduce noroc pe insulă. Cel mai frumos lucru este să vezi un Maldini la Cagliari. Daniel are calitate și poate continua să marcheze. Îl respect enorm pe tatăl lui: Paolo, Baresi, olandezii... Când mergeai pe San Siro, era mereu foarte greu să joci împotriva acelor campioni.”

Speră la o nouă victorie cu Juventus

Cagliari a învins-o pe Juventus în ianuarie, iar Francescoli crede că echipa sardă poate repeta rezultatul. Fiul său îl ține la curent cu starea formației, iar fostul internațional îl simte optimist în privința parcursului echipei.

„Îl simt pe fiul meu mulțumit și optimist. Deocamdată, ne propunem să obținem o nouă victorie cu Juventus, după cea din ianuarie. Sigur că este posibil. De ce nu?”

Din America de Sud, Francescoli vede un campionat italian care rămâne dificil, dar care a pierdut din atracția de altădată în fața Premier League. Ca exemplu, l-a dat pe Enzo Fernández, un jucător care, în opinia sa, ar fi putut ajunge în trecut în Serie A.

„Am și sânge italian. Serie A rămâne un campionat greu, dar acum Premier League a trecut în față. În trecut, un jucător ca Enzo Fernández ar fi jucat la voi; acum este în Anglia.”

Juventus s-a interesat în vară și de Santiago Beltrán, portarul de 22 de ani al lui River Plate. Francescoli îl consideră un tânăr puternic și îl compară cu Armani.

„Este tânăr și valoros, are o constituție fizică impresionantă. Îmi amintește de Armani, dar are doar 22 de ani.”