Umilință totală! Giganții Italiei, puși la zid în Europa

"Cruzime și miracole, asta e Champions League", titra Gazzetta dello Sport. "Dar suntem printre marile puteri ale Europei". Afirmația sună mai degrabă ca o consolare decât ca o certitudine. Italia a trăit la limită o săptămână europeană care putea deveni una istoric de dezastruoasă, salvată doar de revenirea spectaculoasă a Atalantei la Bergamo.

Formația din nordul Italiei a întors un 0-2 cu Borussia Dortmund printr-un 4-1 dramatic, decis de penalty-ul lui Lazar Samardžić din minutul 98. A fost momentul care a împiedicat un colaps total al reprezentantelor din Serie A și a păstrat tradiția prezenței Italiei în optimile competiției.

În schimb, Juventus a trăit scenariul invers. După 2-5 la Istanbul, torinezii au forțat prelungirile la Torino cu un 3-0 obținut în inferioritate numerică, însă au cedat în minutele 105 și 119. În doar câteva ore, speranța s-a transformat în eliminare dureroasă.

Pentru Inter Milano, verdictul a fost și mai aspru. "Inter, Champions League se încheie în dizgrație", a scris presa italiană după eșecul cu Bodo/Glimt pe "San Siro". Liderul autoritar din Serie A a fost învins tur-retur de o echipă din Norvegia, vicecampioană în Eliteserien. Dacă sezonul trecut eliminarea a venit în fața lui Paris Saint-Germain, acum Inter a primit cinci goluri în 180 de minute de la un adversar considerat outsider.

Statistica ultimelor două sezoane este îngrijorătoare: cinci cluburi italiene au fost eliminate în barajele eliminatorii, iar majoritatea în fața unor echipe din afara marilor cinci campionate. Feyenoord, PSV, Brugge, Bodo/Glimt și Galatasaray au profitat de slăbiciunile unui campionat care nu mai are forța financiară și prestigiul de altădată.

Cazul Galatasaray este aparte, susținut de un sistem fiscal avantajos care atrage jucători de top. Victor Osimhen, fost golgheter în Serie A, a marcat golul decisiv contra lui Juventus. În același timp, cel mai important transfer din Italia vara trecută, Christopher Nkunku la AC Milan, s-a ridicat la doar 37 de milioane de euro, o sumă modestă raportată la standardele europene.

Juventus Torino resimte din plin erorile de strategie. Investițiile discutabile, de la epoca Cristiano Ronaldo până la mutările recente, au slăbit structura echipei. Vânzarea lui Dean Huijsen pentru a-l finanța pe Douglas Luiz, ulterior împrumutat, și aducerea lui Lloyd Kelly, decisiv negativ în dubla cu Galatasaray, ilustrează un management contestabil. Diferența față de epoca Scirea, Gentile, Ferrara, Cannavaro, Bonucci sau Chiellini este evidentă.

La Inter Milano, îmbătrânirea lotului și vulnerabilitatea în duelurile tur-retur au ieșit la iveală. Echipa a început meciul din Norvegia cu jucători de 36, 37 și 38 de ani, iar dinamica adversarilor a făcut diferența. Cristian Chivu este aproape de un nou titlu intern, dar Europa cere alt nivel de adaptare.

În spatele tuturor analizelor rămâne și eșecul lui SSC Napoli. Campioana Italiei a încheiat faza grupelor pe locul 30, sub echipe precum FC Pafos sau FK Qarabag. Înfrângerea cu 6-2 în fața lui PSV și remiza cu FC Copenhaga în superioritate numerică au completat un parcurs dezamăgitor. Antonio Conte continuă să confirme reputația de antrenor redutabil în campionat, dar vulnerabil în competițiile continentale.

Italia încă se menține sus în clasamentul coeficienților UEFA, însă acest sezon compromite șansele unui al cincilea loc de Champions League pentru 2026-27. În acest context, Atalanta rămâne singura reprezentantă în optimi, cu perspective limitate în fața unor adversari precum Arsenal sau Bayern München.

Pentru marile cluburi din Milano, Torino și Napoli, bilanțul european al sezonului actual este mai mult decât un accident. Este semnul unei pierderi de influență pe scena continentală. O combinație de erori strategice, investiții prudente și adaptare întârziată la noile realități ale competiției a transformat ambițiile în dezamăgire.