Cele mai neobișnuite 15 transferuri spaniole din istoria Premier League

Cele mai ciudate 15 transferuri spaniole din istoria Premier League

Fotbalul englez a primit de-a lungul timpului numeroși jucători spanioli de mare clasă. David Silva, Fernando Torres, Cesc Fàbregas, David de Gea, Santi Cazorla și Xabi Alonso au lăsat urme importante în Premier League și au demonstrat că adaptarea din La Liga în Anglia poate produce performanțe memorabile.

Nu fiecare transfer din Spania a avut însă aceeași poveste. Unele mutări au fost eșecuri sportive, altele au devenit episoade greu de explicat chiar și după trecerea anilor. În această categorie intră jucătorii cu CV impresionant care au ajuns surprinzător la cluburi modeste, talentele uriașe care nu și-au găsit locul și transferurile făcute în condiții care au ridicat multe semne de întrebare.

Am alcătuit un clasament al celor mai bizare 15 transferuri spaniole realizate de cluburile din Premier League.

15. Carlos Soler la West Ham United

Carlos Soler era asociat aproape total cu fotbalul spaniol înainte de experiența de la West Ham United. Crescut la Valencia, mijlocașul a depășit 200 de apariții pentru clubul de pe Mestalla și a ajuns inclusiv la echipa națională a Spaniei.

Tocmai de aceea, apariția sa în tricoul lui West Ham a părut neașteptată. Nu era un fotbalist necunoscut, descoperit într-un campionat periferic, ci un mijlocaș format în La Liga și obișnuit cu presiunea unor meciuri importante.

Perioada sa la Londra nu a produs nici mari dezamăgiri, nici momente spectaculoase. Soler a fost util pe alocuri, însă trecerea lui prin Premier League a rămas una discretă și ușor de trecut cu vederea.

14. Ansu Fati la Brighton

Ansu Fati era văzut, la finalul anilor 2010, drept una dintre cele mai promițătoare creații ale academiei La Masia. Debutul său la Barcelona și recordurile atinse la o vârstă foarte mică îl transformaseră într-un nume uriaș pentru noua generație a fotbalului spaniol.

De aceea, împrumutul său la Brighton a părut aproape ireal. Un jucător considerat cândva succesorul natural al marilor vedete de pe Camp Nou a ajuns la o echipă de mijlocul clasamentului din Anglia, într-o perioadă care nu a produs impactul anticipat.

Pentru mulți suporteri, experiența lui Ansu Fati la Brighton rămâne unul dintre cele mai stranii episoade ale fotbalului post-pandemie.

13. Angeliño la Manchester City

Angeliño a trecut prin academia lui Manchester City, a fost trimis la mai multe echipe sub formă de împrumut și a plecat definitiv la PSV Eindhoven în 2018. În Olanda, fundașul stânga a avut evoluții excelente și a fost inclus în echipa sezonului din Eredivisie.

Manchester City a activat clauza de răscumpărare în vara următoare, dar revenirea lui nu a mers conform așteptărilor. Angeliño a primit puține șanse, în timp ce Oleksandr Zinchenko era preferat pe postul său.

În ianuarie 2020, spaniolul a plecat la RB Leipzig, unde a devenit unul dintre cei mai apreciați fundași laterali din Bundesliga. Mai târziu, el a vorbit deschis despre perioada dificilă petrecută sub comanda lui Pep Guardiola.

„M-a distrus”, spunea Angeliño despre Pep Guardiola într-un interviu acordat publicației The Guardian în 2021. „Încrederea, pentru mine, înseamnă totul. Iar când nu ai încrederea antrenorului, asta înseamnă totul. Am fost judecat după două meciuri din pre-sezon, apoi nu am primit șansa mea timp de câteva luni.

Este greu să joci un meci la fiecare două luni.”

12. Iago Aspas la Liverpool

Iago Aspas era unul dintre oamenii decisivi de la Celta Vigo atunci când Liverpool a hotărât să îl transfere în 2013. Atacantul părea pregătit pentru un pas important, după ce se afirmase drept una dintre figurile reprezentative ale echipei din Galicia.

La Liverpool, lucrurile au mers complet diferit. Aspas nu a marcat niciun gol în campionat, iar episodul cornerului executat nefericit împotriva lui Chelsea a rămas una dintre cele mai comentate imagini ale scurtului său periplu englez.

După un împrumut modest la Sevilla, atacantul s-a întors la Celta Vigo în 2016. Revenirea acasă i-a relansat cariera, Aspas devenind din nou golgheterul și simbolul clubului, cu peste 160 de goluri marcate pentru echipa sa de suflet.

11. Diego Tristán la West Ham United

În toamna lui 2008, West Ham United avea nevoie rapidă de un atacant. Fereastra de transferuri se închisese, astfel că soluțiile disponibile erau reduse. Clubul londonez a ales să îl aducă pe Diego Tristán, fostul mare atacant al lui Deportivo La Coruña.

Problema era că vârful spaniol ajunsese la West Ham cu mult după cea mai bună perioadă a carierei sale. În primii ani ai noului mileniu, Tristán fusese unul dintre cei mai periculoși marcatori din La Liga. Accidentările îi diminuaseră însă mult influența.

Chiar și așa, a reușit să marcheze două goluri importante contra lui Stoke City, echipa pregătită de Tony Pulis. Transferul său a rămas o soluție de avarie, venită prea târziu pentru a reaprinde cu adevărat o carieră cândva excelentă.

10. Bojan Krkić la Stoke City

Stoke City a încercat în 2014 să își schimbe imaginea. Tony Pulis plecase, Mark Hughes preluase echipa, iar clubul voia să joace un fotbal mai tehnic și mai atractiv. În acea perioadă a apărut expresia „Stokelona”.

Bojan Krkić era transferul care părea să definească această nouă direcție. Fostul copil-minune al Barcelonei fusese cel mai tânăr marcator al clubului în La Liga și primul jucător născut în anii 1990 care înscria în Liga Campionilor.

Totuși, perioadele de la Roma, Milan și Ajax nu îi oferiseră continuitate. La Stoke au existat câteva momente promițătoare, însă povestea s-a încheiat fără succes. Clubul a ajuns pe locul 16 în Championship, Bojan a fost exclus din lot, iar proiectul „Stokelona” s-a stins fără gloria anunțată.

9. Fernando Hierro și Iván Campo la Bolton Wanderers

Fernando Hierro și Iván Campo aveau împreună peste 500 de apariții pentru Real Madrid și o colecție impresionantă de trofee. Cu toate acestea, ambii au ajuns la Bolton Wanderers, o decizie care părea incredibilă pentru acea perioadă.

Iván Campo a semnat primul, în 2002, și a rămas până în 2008. A devenit rapid un favorit al tribunelor, atât de popular încât suporterii veneau la meciuri purtând peruci inspirate de părul său.

Fernando Hierro a sosit în 2004, pentru un singur sezon. Experiența lui și stilul elegant de joc au adus un plus evident formației pregătite de Sam Allardyce. Bolton a terminat sezonul în primele șase echipe, la egalitate de puncte cu Liverpool, și s-a calificat în cupele europene.

Privit astăzi, faptul că două nume atât de mari ale lui Real Madrid au jucat împreună la Bolton pare greu de imaginat. În acel moment, a fost însă o poveste specială pentru club.

8. Gaizka Mendieta la Middlesbrough

Gaizka Mendieta a trecut pe la Valencia, Barcelona și Lazio, astfel că alegerea Middlesbrough a surprins lumea fotbalului. În 2020, fostul mijlocaș a recunoscut că a auzit chiar el aceleași întrebări din partea oamenilor din jur.

„Știam că mulți oameni spuneau: «De ce ai merge la Middlesbrough? Ai fost la Valencia, Barcelona, Roma, de ce ai merge la Middlesbrough?»”

Mutarea nu a fost totuși una nefericită. Mendieta a ajutat-o pe Middlesbrough să câștige Cupa Ligii Angliei în 2004 și a avut un rol important într-o echipă care a reușit să atragă atenția în acei ani.

7. Víctor Valdés la Manchester United și Middlesbrough

Víctor Valdés a plecat de la Barcelona după un deceniu în care fusese titularul uneia dintre cele mai mari echipe din istorie. În 2014, el a ajuns la Manchester United, într-un moment în care David de Gea era asociat insistent cu Real Madrid.

Planul nu a funcționat. Valdés a jucat extrem de puțin, a intrat într-un conflict public cu Louis van Gaal și a plecat la Standard Liège în ianuarie 2016. David de Gea a rămas titularul incontestabil de pe Old Trafford.

După numai câteva luni, Valdés a revenit în Anglia, de această dată la Middlesbrough. A bifat 28 de apariții, însă echipa lui Aitor Karanka a retrogradat. Pentru un portar cu trofee de Liga Campionilor, Mondial și Campionat European, finalul englez a fost departe de așteptări.

6. Antonio Núñez și Josemi la Liverpool

Antonio Núñez și Josemi au sosit la Liverpool în vara lui 2004. Primul fusese inclus în operațiunea prin care Michael Owen a ajuns la Real Madrid, în timp ce Josemi venea de la Málaga.

Niciunul nu a devenit un om important pentru Liverpool. Totuși, ambii fac parte din lotul care a câștigat Liga Campionilor în 2005, ceea ce înseamnă că au fiecare cu o medalie mai mult decât legendarul Gianluigi Buffon.

5. Roberto la West Ham United

Roberto avea un traseu care inspira încredere la sosirea sa la West Ham în 2019. Portarul trecuse pe la Atlético Madrid, Espanyol, Benfica și Olympiacos, iar Manuel Pellegrini a considerat că poate fi o soluție bună pentru echipa londoneză.

Realitatea a fost dură. Roberto a comis mai multe erori vizibile, iar West Ham a reacționat repede. Portarul a fost trimis la Alavés la prima oportunitate, după o perioadă care a rămas una dintre cele mai nefericite pentru un goalkeeper al clubului.

4. Marcelino Elena la Newcastle United

Newcastle United a plătit 5,8 milioane de lire sterline pentru Marcelino Elena în 1999. Pentru un fundaș, suma era importantă la finalul anilor ’90, astfel că așteptările suporterilor au fost ridicate.

Spaniolul nu a reușit însă să se impună. În patru ani la Newcastle, Marcelino a jucat doar 22 de meciuri, iar accidentările au devenit tema principală a perioadei sale în Anglia.

Un material publicat de The Guardian în 2005 a rezumat perfect situația. „[Marcelino] era în general accidentat, iar investigațiile asupra zonelor afectate erau uneori declarate neconcludente. O problemă la deget l-a ținut pe tușă luni întregi, deși până atunci nu ducea lipsă de suporteri care ar fi vrut să-i arate două degete.”

Marcelino a păstrat totuși legătura cu Newcastle și mai revine uneori în oraș. Este prieten cu Derek Wright, fostul șef al fizioterapeuților clubului.

3. Iago Falqué la Tottenham Hotspur

La 20 de ani, Iago Falqué avusese deja legături cu Real Madrid, Barcelona, Villarreal și Juventus. Tottenham Hotspur a plătit aproximativ un milion de lire sterline pentru el în 2011, în perioada în care Harry Redknapp era antrenor.

Spaniolul a bifat o singură apariție în Premier League pentru Spurs. A fost împrumutat la Southampton, unde a jucat o dată, apoi nu a mai evoluat niciodată pe un stadion englez.

Falqué și-a regăsit forma în Italia, unde a avut ani mai buni. În 2018, el a vorbit sincer despre decizia de a merge la Tottenham.

„Poate transferul la Tottenham nu a fost o decizie înțeleaptă din partea mea. A fost singurul pas înapoi pe care l-am făcut în carieră.

La final, și experiențele rele te ajută să crești, să te maturizezi. Momentumul din cariera mea m-a făcut să semnez, iar concurența era foarte dură.

Acum prioritățile mele țin mai mult de sport decât de partea financiară. Banii vin mai târziu, după meciuri, goluri și evoluții bune.”

2. Raúl Bravo la Leeds United

Raúl Bravo a petrecut doar șase luni la Leeds United, sub formă de împrumut de la Real Madrid, în 2006. Nu a avut o aventură memorabilă pe teren, dar numele său a revenit ulterior în atenția presei din motive mult mai grave.

În 2019, fostul fundaș a fost arestat într-un dosar care viza corupția și spălarea de bani, în legătură cu meciuri trucate. Un an mai târziu, un ziar din Serbia a scris că ar fi angajat un asasin profesionist pentru a-l ucide pe Darko Kovačević, fostul său coleg de la Olympiacos.

Raúl Bravo a negat acuzația. Povestea sa de după fotbal a făcut însă ca împrumutul de la Leeds să pară doar primul element dintr-un traseu extrem de neobișnuit.

1. Xisco la Newcastle United

Transferul lui Xisco la Newcastle United a devenit simbolul haosului din club în 2008. Kevin Keegan revenise pe banca echipei și spera să construiască un lot capabil să lupte mai sus în clasament.

Antrenorul își dorea jucători precum Luka Modrić și Bastian Schweinsteiger. În ultima zi de mercato, Newcastle i-a adus în schimb pe Xisco și Nacho González. Cel din urmă venea împrumutat, dar Xisco a costat aproximativ 6 milioane de lire sterline.

Keegan a susținut că nu îi ceruse pe cei doi și că nici nu îi văzuse jucând. Dennis Wise i-ar fi recomandat să îi caute pe YouTube, un episod devenit celebru pentru modul în care a ilustrat ruptura dintre antrenor și conducere.

Keegan a plecat, Joe Kinnear a preluat echipa, iar Xisco și Nacho González au adunat împreună doar șapte apariții în Premier League, dintre care patru ca rezerve. Newcastle a traversat una dintre cele mai întunecate perioade din istoria recentă, pe fondul conflictelor interne și al crizei financiare care l-a afectat inclusiv pe sponsorul Northern Rock.

Ulterior, s-a spus că transferul lui Xisco fusese realizat mai degrabă ca o favoare pentru un agent. Nu a fost vina atacantului spaniol, dar acesta rămâne unul dintre cele mai ciudate transferuri văzute vreodată la Newcastle.

În 2020, Xisco și Nacho González s-au întâlnit din nou în Uruguay. Primul evolua pentru Peñarol, al doilea pentru Montevideo Wanderers. Probabil că au avut destule amintiri despre acea perioadă tumultuoasă de la Newcastle.