Viața ca un elicopter

    E bine să fii profesionist în fotbal. Glorie, gel, autografe, aspiratoare de gagici, poze la gazeta, manele la primă mână, ziceri la microfoane, căscioare sau căsoaie, euroi în multe foi - trai, nineacă!

    Nu-i ușor să te afli vedetă în crampoane. Tot pe drum, pe drum, pe drum, ți se face viața scrum. Viață prin cantonamente, oase rupte, pante abrupte. Iar de nu ești cumpătat, când termini ești... terminat.

    Dar parcă tot mai bine e să te facă mama talentat, pentru fotbal destinat. De pildă, dacă te prinde năpasta albă într-un tren al groazei, înduri ce înduri ca toți muritorii de rând, până răsare o idee salvatoare din mustața șefului de club și vine pasărea de fier să te zboare dintre nămeți, unde rămân doar nătăfleți - tu ești, doară campion, tre' s-ajungi la avion.

    Asta chiar s-a întâmplat grupului de oțelari de fotbal. Reveniți de la treaba făcută mai la soare și înaintea altui periplu de pregătire prin cele străinătățuri, jucători din Galați și ceva staff n-au luat seama la vâjul anunțat, la viscolul turbat, la omătul mult adunat și au riscat să dea o fugă pe la casele lor. Ceea ce e de înțeles, omenește și... bărbătește judecând situațiunea. Au plătit însă cam scump dorul de mângâierea jumătății din dotare, trezindu-se vai de ei, înghețați prin Făurei. Noroc că generalul din conducere are trecere la mareșalii capitalismului, iar cel mai potent dintre aceștia posedă nu numai inimă pentru sport, dar dispune - printre atâtea altele, inclusiv belele calde cu justiția - și de pasăre de fier ultimul răgnet, unsprezece milioane la achiziție. S.O.S.-ul lui Marius Stan a fost de Ioan Niculae receptat, elicopterul a zburat și pe campioni i-a scăpat.

    E întâmplarea momentului și rămâne un gest de memorat. Însă furia albă a acestui Făurar a mai făcut și va mai face victime. Una, dintre multe, e certă - amânarea meciului de rugby cu Ucraina. Alta se profilează la orizontul înzăpezit, marea majoritate a cluburilor dorind amânarea reluării campionatului. Ceea ce ridică probleme mari pentru refacerea unui calendar sugrumat de necesitățile naționalei și de ordinul UEFA de a se da titlul cu vreo două săptămâni înainte de CE, deși tricolorii vor avea parte de jocurile din Ucraina și Polonia doar la televizor.

    Să nu uităm, totuși, că viața merge înainte și printre troiene cât casa, strecurând și vești bune. Bute și-a găsit, în sfârșit!, un adversar, iar sportul românesc per ansamblu pare redescoperit de guvernați. Mustind de sânge proapăt, echipa ungureană desemnată de și pentru cârmuire a zis în 16 puncte din programul de acțiune ce se vrea cu performanța și sportul de masă. Frumos, dacă nu chiar înalțător. Deși pretenția clasării între primele 15 națiuni la Jocurile londoneze pare de-a dreptul utopică în anul în care s-a acordat cea mai mică alocație bugetară pentru preparativele celor ce ar trebui să depășească bilanțul de 4+1+3 medalii, care au fixat România pe locul 17 în ediția chinezeacă a JO.