Săptămână mare, retribuție mică

    A dat Ăl de Sus să intrăm și-n săptămâna care face trecerea iarnă-primăvară. Pentru fotbalul nostru, e chiar una Mare: în interval de trei zile tricolorii dau piept cu celeștii și se pornește scârța-scârța, adicătelea căruța Ligii Unu (că, până să devină limuzină, mai trebuie să curgă apă multă pe Dunăre).

    Cu toată alura sa de amical, un meci cu campioana en-titre a Americii de Sud nu poate fi decât un eveniment. Da, e treabă mare, prieteni microbiști, să începem anul cu ditamai Diego Forlan sau Luis Suarez, să-i vedem la noi acăsică, chiar așa cum suntem acum, picați în lumea mai mică (a fotbalului - doar nu vorbim de politică). Pițurcă a jucat tare la convocare, preferând un puști cvasianonim pentru destui în locul unui veteran cu sacii-n căruță și milioanele în cont. A ținut-o tot așa, bățos, și la întâlnirile cu presa cea sâcâitoare, nesfiindu-se să arate pisica vedetelor pe care le-a chemat. Nu rămâne decât să joace la fel și trupa cu Mutu-n frunte în acest amical de lux, pe arenă de lux, din miercure de lux.

    Nu vom apuca bine să punem ordine în toate gândurile și învățămintele de după Uruguay că ne trezim cu campionatul la ușă, uvertura stagională de la Brașov părând una pe cinste pentru nivelul L 1. Grigoraș contra  Șumudică nu poate fi o luptă mică, e duel de antrenori cărora chiar le place spectacolul, cu toate că se mai dau și ei înșiși în el.

    Sezonul pornește oficial sub semnul efortului de alungare a urmelor turbatului Făurar. Gospodarii stadioanelor își plâng de milă, mulți mai având de dus lupte cu datul la zăpadă din interiorul arenelor, apelând la mâna ieftină de lucru a băieților de după zăbrele, care trebăluiesc însă după principiul lui "timpul trece, pușcăria merge, noi cu drag (nu) muncim" - am avut neplăcuta ocazie să mă conving de așa ceva cu ochii din dotare, jur pe roșu, sau pe verde, pe ce vreți!

    Cestiunea care arde mereu, arbitrajul cel oricând și oriunde blamat (abia am văzut ce se întâmplă și la case mari, italiene sau iberice), a reaprins tămbălăul cu mult înainte de Ora H. Stăpânul  actual al  domeniului și-a continuat opera de demolare a ceea ce a construit predecesorul său, băgat oleacă la răcoare, dar revenit aproape de prim-plan prin angajarea la clubul celui mai potent investitor. Răzbunarea din grădina lui Ion, cu predilecție pe progeniturile anteriorului șef, s-a întors însă împotriva lui precum bumerangul, datorită altui neiertător, mai cu moț în frunte: de la Domn Mitică citire s-a ajuns la reducerea drastică a baremurilor pentru fluierași și ridicători de fanioane. Nu știu de ce (sau, mă rog, zic că nu știu,să dea bine), mă ia cu fiori gândind cum se poate  împăca ideea de risipire a tentațiilor și însănătoșire a arbitrajului cu realitatea conform căreia cheltuielile cu pregătirea, deplasarea, cazarea, îngurgitarea pot depăși limitele noilor retribuții.  Chiar, ce spuneți de asta , când am intrat într-o Săptămână Mare a fotbalului nostru?