Ăla mic și Ăl bătrân

    Hristos a înviat!

    Întâmplarea a făcut ca Steaua să-și încheie socotelile cu acest campionat chiar înainte ca trupa sa ortodoxă să răspundă sacrei chemări - "Veniți de luați lumină!". O frumoasă potriveală, datorată pe moment și neputinței petroliste de a băga în traistă toate punctele de la Turnu-Severin, dar dincolo de aceasta rămâne incontestabilul fenomen de dominație roș-albastră asupra Ligii 1 în sezonul pe cale să se isprăvească.

    Reghecampf a devenit astfel, în Sâmbăta Mare, unul dintre cei mai tineri antrenori care au atins vârful meseriei în propria țară. A reușit la mai puțin de un an de la preluarea echipei din Ghencea și după numai trei an și jumătate de când a condus prima oară de pe banca tehnică. Ascensiune rapidă, pe măsura distanței care separă Snagovul debutului său de  locul din care se dă ora exactă la români. Felicitările, masa și dansul - ca și analizele specialiștilor mai mult sau mai puțin îndrituiți - se impun și nu vor întârzia. Aici și acum am dori doar să evidențiem o altă coincidență din preajma Serii de Înviere.

    Prin vecini, un alt român este deja campion. Noul titlu adjudecat în Ucraina nu face altceva decât să adauge altă porție de respect față de cel mai titrat antrenor de la noi. În bogata sa carieră, începută înainte de a pune ghetele în cui, Mircea Lucescu a transformat visul copilului sărac în realitate, faima și bunăstarea sa de astăzi oferind un exemplu viu de posibilă devenire pe toate planurile.

    Interesantă, extrem de sugestivă, o asemenea alăturare între Ăla Mic într-ale antrenoratului și Ăl Bătrân (în sens de Bun) se produce în preajma Sărbătorii Miracolului la creștini. Prin coincidență, ok, ca situare în timp. Dar pe fond totul rămâne o chestiune de muncă și valoare.