Mai bun sau mai rău decât în cele mai recente ediţii, acest campionat rămâne cu meritul de a ţine sub tensiune toată suflarea microbiştilor. Mai sunt 3 etape şi, teoretic, tot atâtea echipe continuă să spere că vor da lovitura. Nici una nu-i din Bucureşti, iar "capitaliştii" (trăitori în Capitală) nici măcar nu prea au cum încurca iţele podiumului, doar Dinamo mai având de jucat pe Bega. Un rol de arbitru în încinsa disputa l-ar putea juca, în schimb şi surprinzător, revelaţia sezonului, Astra, care primeşte şi Vasluiul, şi Oţelul. Provincia continuă să se afle la putere, însă fără laureata ultimilor ani, CFR-ul cel deraiat în acest sezon.
Teoretic, cum spuneam, Galaţiul, Timişoara şi Vasluiul au şanse să facă istorie. Se intră în ultimele trei runde cu 61 de puncte prima, 60 secunda, 58 cea de a treia. Diferenţele par mărunte şi se poate întâmpla orice, la o primă vedere. Doar la prima, pentru că altfel cele mai multe drumuri, dacă nu cumva chiar toate!, duc la mal de Dunăre.
Dincolo de orice speculaţii (influenţe, rol arbitri etc), programul avantajează clubul lui Marius Stan şi echipa lui Dorinel Munteanu: Oţelul are două deplasări, ce-i drept, însă deţine şi prima şansă la Brăneşti sau Ploieşti, pentru ca o posibilă finală, cea cu Timişoara, să o joace acasă. Dacă se-ntoarce cu toate punctele de-afară sau face două în deplasări şi bate în marele derby, recordmanul selecţiilor în naţională va fi uns antrenor-campion.
Bănăţenilor le trebuie neapărat minimum 7 puncte, având titlul asigurat cu victorie la Galaţi şi succes plus egal cu Urziceni şi pe propriul teren, cu Dinamo. Iar Vasluiului îi rămâne o singură carte - a victoriilor pe linie, la Ploieşti, cu Sportul Studenţesc şi în deplasarea cu Pandurii. În plus, echipa lui Adrian Porumboiu depinde şi de jocul rezultatelor!
E încurcată rău, oameni buni, pe final de campionat! şi totuşi, cea mai probabilă pare a fi premiera de la Dunăre - Oţelul campioană.
George PLAURIAN