Care Mitică? Se ştie bine în întortocheata lume a fotbalului mioritic, nu-i vreun personaj din celebrul roman al lui Hemingway, nici din filmul lui Pintilie - doar titlul nostru vine din acele zone. Este vorba despre domnul, şeful de la Ligă, adicătelea Dumitru Dragomir în acte, Mitică în fapte.
Ce se ştie mai puţin (precum o cireaşă mică-mică pe un tort cât sediul LPF, de care-i atât de mândru boss-ul ei) a fost şi rămâne motivul real al tergiversărilor în chestiunea drepturilor de transmisiune pe micile ecrane a meciurilor din Liga 1. Este limpede ca lumina miezului de zi însorită: campionatul nostru nu mai reprezintă o afacere pentru televiziuni, iar când acestora li se cere o nimica toată, acolo -vreo sută de milioane în valută comunitară-, majoritatea canalelor se dau la o parte, chiar dacă-i vorba de câteva sezoane.
Crede cineva că Dom' Mitică nu cunoaşte realitatea asta? Să fim serioşi, numai aparent mizează el pe concurenţa teribilă dintre posturile înmulţite precum ciupercile după ploaie (c-am ajuns ţara cu cea mai mare densitate TV pe cap de trăitor, deşi ar fi fost de preferat să urcăm în topul pib/locuitor, nu?). Diabolic în afaceri, omul ţine în perdea de fum subiectul, derutând totalmente microbistul, pentru care rămâne un mister ce înseamnă concret pachetele astea, numerotate de la 1 la 9. Ce să fie, ce să fie – ce se ascunde în spatele încrâncenării în tratative? Ei bine, celui ce a fost ăl mai tânăr conducător de club, Dumitru Dragomir în acte, i-a ieşit păsărică pe gură când a aruncat bomba înfiinţării unei televiziuni a Ligii, chiar posturile de notorietate, fără drepturi de transmisie, fiind ameninţate să nu mai aibă acces nici măcar la banale conferinţe de presă!
Să se fi născut o asemenea idee doar din drag de fotbal şi LPF? Aş! Prea s-a dovedit malefic în orice bussiness pentru ca acum să facă acte de caritate Dom' Mitică al nostru. Copilul fugit în picioarele goale dintr-o comună sărmană –cum a povestit în numeroase rânduri– a ajuns cineva în fotbal înainte de '89, cu o Cupa României şi calificări în Europa prin CV, a dat prima lovitură după '90 cu un ziar, primul cotidian de sport particular de la noi. A priceput cum e cu notorietatea, a mirosit cerneala de tipar cât să-i priiască la teşcherea, a început să semneze articole şi a mai cumpărat o publicaţie, una de scandal. S-a aruncat apoi în cu totul alte domenii de afaceri, de la turism la construcţii, rămânând în mass-media numai prin interminabile şi picante apariţii în calitate de mare şef al fotbalului. Credeaţi însă că a uitat de importanţa presei ca putere în stat? A stat la cotitură şi acum, că s-a ivit prilejul, loveşte ca la poker (alt joc în care-i as): vrea televiziunea sa! Mitică TV ? Tot ce se poate. E doar o opinie, viitorul imediat o va confirma sau nu.
George PLAURIAN