Cronicarii plang, dimpreună cu microbistii, pe umărul Fotbalului: Steaua a tras prima oara pe poarta Gazului abia in minutul 88! S-a intamplat la 25 de ani după Sevilla, sfertul de veac scurs de la performanta de varf a unei echipe romanesti fiind aniversat cu ceva tam-tam militar, care a inclus si inaintări la grad de colonel (generali deja, Jenei si Iordanescu trebuiau facuti maresali?).
In vremea asta, la putine momente după remiza alba de la Medias, în tabara urmasei castigatoarei CCE a fost liniste si pace. Ba chiar au curs declaratiile de multumire: "
Parca incepe să renască spiritul Stelei" (Meme Stoica); "
Am avut o atitudine bună" (Cosmin Olăroiu); "
Am pasit cu dreptul, sunt multumit ca am controlat jocul" (George Becali). Mai mult, patronul echipei care inca e în Ghencea a fost aclamat si implorat de fani sa urce pe limuzina, sa le zica zicerile sale spumoase, de razboinic al luminii. Totul, inclusiv trimiterea la un prim pas bun, se leaga de ceea ce stapanul si sefii Stelei viseaza a fi o noua era Oli, prin revenirea dintre seici, petro-dolari, voaluri, turbane a antrenorului cu care s-a mai facut performantă ros-albastra.
Se traieste, iata, în lumi paralele. Intre insatisfactia estetica a cronicarilor (plus cea a privitorilor de rând?) si automultumirea celor care au pus piedica Gazului pe drum european, facandu-si doar planuri pentru Cupa, nu este decat distanta dintre realitatea cruda a fotbalului nostru si visul de Tiki-Taka Barcelona. Un vis croit cu un singur sut expediat pe spatiul unei biete porti.
George PLAURIAN
RomanianSoccer.ro