Unii conducători de cluburi nu mai au nici o frână în declaraţii - au dat drumul la tot felul de adjective şi injective, nepăsători la reguli şi regulamente. Ce s-a putut auzi după etapa nebună în care Oţelul a obţinut victorie pe final şi din ofsaid (gol ce poate hotărî titlul!), iar Vasluiul s-a împiedicat pe terenul Astrei, năruindu-şi orice urmă de speranţă la lauri? "Mafie!", "Măcel!", "Mită, corupţie", "Fotbalul românesc a murit!", ameninţări cu plângeri penale împotriva arbitrilor, câte şi mai câte venite din trei guri de patroni.
Jucătorii sunt sub presiune, arbitrii sub teroare, ajungându-se la o insuportabilă şi impardonabilă stare de tensiune. O atmosferă din care microbistul simplu nu mai înţelege nimic, bietul de el, nu mai ştie ce şi pe cine să creadă. O imagine cu totul deformată a ceea ce ar trebui să fie, să rămână doar un joc. Spirit fair? De unde, tocmai el a murit cu adevărat! Pentru că goana după banii (buni de tot, ce-i drept) de la UEFA a născut, pur şi simplu, isterie.
În acest tablou cu sumbre culori se mai strecoară câte o dâră luminoasă. A apărut, astfel, din naftalina uitării nedrepte, venerabilul antrenor care a dus România la Mondialul din 1970 şi a surprins plăcut cu o intervenţie plină de spirit. Domnul (unul autentic) Angelo Niculescu e mâhnit de mutarea spectacolului pe marginea terenului şi propune să se joace... fără arbitri! Să fluiere căpitanii de echipă şi să sancţioneze în cel mai original mod: jucătorii care greşesc să se tragă de urechi, podoabe pe care unii ar risca să le piardă cu totul la terminarea disputei.
Umorul onorabilului ne-a smuls zâmbete şi a mai înseninat atmosfera atât de încărcată. Dar staţi, că vor mai urma tunete şi fulgere, deşi nu mai sunt decât două lungimi până la finiş!
George PLAURIAN
RomanianSoccer.ro