In incrancenata lume a fotbalului de la noi, aprinsa mai ceva ca oricand pe acest final de campionat, se mai petrec si lucruri normale. Chiar atunci cand un patron ii pune piedica altuia (faptele consumandu-se, fireste, doar in iarba, intre echipele lor), poate sa se lase si cu altceva decat cu acuze grave si injurii reciproce.
Este cazul celei mai recente amicitii legate tocmai intre cei mai bogati investitori in sport. Unul are trupa cu nume mare in lumea fotbalului, celalalt abia incearca sa intre in top (si) cu clubul sau. Primul lupta acum doar pentru Europa League, dupa ce putea fi inca in socotelile podiumului daca nu pierdea 4 puncte - patru! - la omologul caruia ii ia fata pe plan sportiv, recunoscandu-i intaietatea in domeniul afacerilor.
Cel dintai, Gigi Becali, a trebuit sa se multumeasca, prin Steaua lui, cu 1-1 in Ghencea si sa-si scoata palaria în fata celuilalt, Ioan Niculae, dupa 1-0 pentru Astra la Ploiesti. Desi taman aceasta infrangere a insemnat, practic, scoaterea formatiei bucurestene din lupta pentru titlu inca de la inceputul lui aprilie, reactia celui mai volubil patron a parut incredibila pentru inversunarea de la ordinea zilei: in locul "obisnuitelor" invective, Becali s-a oferit sa-i intareasca lotul vizaviului, oferindu-i cati jucatori doreste acesta!
Mai apoi, deunazi, cei doi au batut palma pe taramul in care se pricep atat de bine. Au pus de o afacere cu avioane personale si au udat-o printr-o vizita a capitalistului din Pipera pe mosia din Zimnicea a marelui latifundiar. Totul este extrem de serios, fiind in joc mult mai multe zeci de milioane decat cele ce vin de la UEFA, din participarea in cupe europene. Dar atmosfera nu a fost deloc incrancenata, Ioan Niculae recunoscand public priceperea celui mai vestit Gigi în cresterea, adaparea, tunsul oilor. "Mi-a scolit ciobanii!", a exclamat amuzat proprietarul a peste 50 000 de hectare, daruindu-si prietenul cu ovinele cele mai... impunatoare.
Rarisime intre cei din fotbalul romanesc, asemenea scene si intamplari tin doar de mult dorita normalitate.
George PLAURIAN