Chiar asa, nu e doar o simpla parafraza la celebra piesa a lui Eugene O'Neill: la Galati exista cu adevarat jale sociala. Bucuria parea ucisa in orasul de la Dunare de bratul dur al capitalismului salbatic, al somajului. Si a trebuit sa vina aceasta izbanda in fotbal pentru ca zambetul sa renasca in municipiu si judet, ba si in Moldova toata, de vreme ce un titlu de campioana a Romaniei in cel mai iubit dintre jocuri nu s-a mai pomenit printre urmasii lui Stefan cel Sfant.
Indiferent ce decide Tribunalul de Arbitraj Sportiv in privinta reprogramarii partidei cu Pandurii si dincolo de ce va fi in ultima etapa, Otelul isi merita laurii. A demonstrat-o in veritabila finala cu Timisoara. A castigat fara dubii primul meci important din intregul campionat dupa care nu s-a iscat taraboi la televizor, nu au mai curs acuzele terifiante ale patronului de pe Bega. Ba mai mult, cele cateva decizii discutabile ale arbitrului (care altfel "si-a vazut de treaba" - citat din Adrian Porumboiu) au fost in defavoarea galatenilor.
Otelul e o (ca si) campiona rasarita din mai nimic. A tasnit in varful ierahiei exact de la mijlocului acesteia, strangand pana la ora asta nu mai putin de 17 puncte in plus fata de campionatul precedent. Fara nume mari, dar cu o formidabila dorinta de autodepasire, trupa dunareana a dat lovitura sub impulsul a doi oameni aparent foarte diferiti - Dorinel cel vesnic agitat si Marius Stan cel mereu cumpatat.
Antrenorul Munteanu se arata in stare sa-si egaleze, macar, propriile performante de jucator emblematic. E la primul titlu in aceasta postura, dupa cele castigate ca titular la Dinamo si Steaua, dupa ce a mai impresionat in Belgia (cel mai bun jucator de acolo in 1993) si Germania. Recordmanul selectiilor in nationala a jucat un timp rol dublu, intrand in teren alaturi de elevii lui. Si chiar daca nu a rupt gura targului pana acum, “neamtul” isi etalase calitatea de tehnician inca de cand antrena CFR-ul, Pitestiul sau Vasluiul. Pretuind mai ales doua lucruri simple, dar fundamentale - munca si disciplina - Dorinel Munteanu izbuteste marea afirmare pe banca la putina vreme dupa ce el, recordmanul selectiilor in echipa nationala, punea ghetele in cui. Bravo lui!
"Marius Stan e cel mai bun presedinte". Gigi Becali dixit. O recunoastere tarzie (venita tocmai de la cel mai vocal si subiectiv patron) pentru valorea unui om aflat de o viata in fotbal. Si-a daruit-o, in cea mai mare parte, Galatiului. I-a fost jucator important, component al echipei care batea celebrul Juve in ’88. I-a devenit conducator imediat dupa Revolutie si nici trecerile scurte pe la Vaslui sau Iasi, provocate chiar de jalea ce cuprindea orasul sau, nu pot anula alaturarea Stan=Otelul.
Sampania victoriei lui Paraschiv, Antal, Rapa, Pena et comp alunga amarul inecat in paharul cu posirca. Galatiul pare ca revine la viata, gratie fotbalului. Fiindca doar sportul e capabil de o asemenea minune.
George PLAURIAN