Dacă la noi, în mica-mare finală de Cupă, a putut fi destulă nebunie şi s-au atras cele mai multe priviri pe Tv, staţi să vedeţi ce poate face fotbalul, numai el, în grandioasa sărbătoare de pe Wembley!
Cu ore bune şi destule zile înainte de meciul care decide noua regină a Europei s-a tot vorbit de recorduri. Despre preţul biletelor, ajuns la 5.400 de euro - pe piaţa oficială, că la negru se zvoneşte de vreo 25.000 bucata. Sau despre felul în care s-au orientat hotelierii, orice cameră londoneză fiind peste noapte mai scumpă de 4-5 ori. Întreaga lume a afacerilor, cea la vedere sau mai puţin oficială, îşi freacă mâinile de bucurie pe Tamisa, în vreme ce anticipările asupra numărului de privitori ai finalei Ligii Campionilor, transmisă de 90 de camere şi 130 de comentatori acreditaţi, se îndreaptă spre 300.000.000!
Totul e un angrenaj uimitor şi nici un amănunt nu poate fi lăsat la întâmplare de gazde. De la existenţa unei veritabile armate (15.000 de oameni !) din staff până la diversitatea a peste 700 de puncte de alimentare şi potolire a setei sau asigurarea cu mai bine de 2600 de toatele publice, oricare verigă organizatorică atestă un business inspirat de secol XXI şi musteşte de civilizaţie. S-au strâns zile de trudă continuă şi nopţi de nesomn pentru un furnicar de oameni în slujba unui show care nu ţine decât câteva ceasuri, cu tot ce e înainte şi după confruntarea din iarbă. Se joacă 90 de minute şi ceva, poate mai bine, dar se consumă energii de sute de mii de ori mai multe şi mai mari decât acelea ale protagoniştilor.
Meciul în sine reprezintă disputa dintre cea mai spectaculoasă echipă a planetei, Barcelona venind la finală cu o medie de 2,25 goluri marcate în această ediţie, şi defensiva atât de greu de străpuns - 0,35 e media golurilor încasate de Manchester United. Argentinianul-minune Messi contra veteranului van der Sar, care îşi pune apoi mănuşile în cui, la exact 40 de ani şi 211 zile. Mult încercatul strateg Ferguson mută împotriva antrenorului de top al noului val, Guardiola. Şi orice deznodământ pare posibil. Cert este numai preţul victoriei: învingătoarea duce în vitrina proprie al patrulea trofeu din cea mai râvnită Ligă şi încasează 9.000.000 de euro (başca bănetul din publicitate şi ce se mai învârte în jurul fenomenului fotbal). La catalani, prima se împarte jucătorilor, câte 750.000, în vreme ce insularii ar primi mai puţin de jumătate, evidenţiindu-se astfel, şi pe un asemenea plan, diferenţa dintre sângele latin şi cel al anglo-saxonilor.
Diseară, nebunia fotbalului atinge paroxismul. La Londra şi aiurea se strâng laolaltă toate pasiunile frumoşilor nebuni ai marilor oraşe, despre care ar putea scrie măiastru numai maestrul metaforei, cel ce ne-a dăruit şi un roman cu aşa titlu. Dar cum nea Fane tocmai a plecat într-o lume mai bună, ne rămâne să aşteptăm clipa Finalei după puterea propriei imaginaţii. Şi să ne bucurăm că mai avem parte de un regal.
George PLAURIAN