Onoare recastigata

Dacă ne luam după comentariile din mass-media, în zilele de dinaintea meciului cu Bosnia marile probleme ale naţionalei păreau să fie desemnarea căpitanului echipei şi numele viitorului selecţioner, de parcă înlocuirea lui Chivu sau chestiunile de strategie erau floare la ureche pentru un Răzvan Lucescu ca şi demis. Iar cu numai câteva ore până la primul fluier din Giuleşti apăreau undeva, precum bomboana pe colivă, comentarii acide şi o concluzie deloc mobilizatoare pentru tricolori: avem acum cea mai slabă reprezentativă.

Într-o asemenea atmosferă a trebuit să pregătească fiul lui Il Luce jocul taxat de către unii, să le spunem, mai superficiali drept unul de totul sau nimic, deşi calificarea rămânea departe chiar la victorie. Ce le-a făcut şi ce le-a spus băieţilor, el şi ei ştiu. Cert este că România din Giuleşti a fost peste toate aşteptările, a făcut spectacol, a bătut la scor de forfait - chiar cu penalty ratat!- şi a închis gura pesimiştilor. Cu un Raţ sclipitor, un Mutu impecabil, un Marica oportunist, un Sânmărtean regăsit, un Torje la fel de inimos dar tare ghinionist şi aşa mai departe, naţionala noastră s-a revanşat şi a impresionat.

Poate că această "trezire" e târzie pentru calificare. Dar sigure rămân două victorii izbutite prin acest 3-0: "tricolorii" şi-au recâştigat onoarea şi şi-au recucerit publicul. Un public absolut minunat, care demonstrează că, dacă nu e farmecul vieţii - cum susţine patronul Rapidului, Giuleştiul reprezintă farmecul fotbalului nostru.