Am făcut-o și pe-asta : am bifat încă un meci cu Brazilia, i-am asigurat retragerea Fenomenului fără a-l lasă să dea gol, iar palmaresul naționalei s-a mai îmbogățit cu o partidă, în Paraguay. Adăugăm șansa dată tinerilor jucători de a debuta sau de a-și trece o selecție-două în cv-uri tare subțiri, plus ceva bănuți pentru federațiune și în buzunarele celor ce au trecut Oceanul (că nu ne-om fi dus la mama naibii doar de dragul lui Ronaldo!) și avem bilanțul pozitiv al periplului sud-american.
Chestiunea este însă că tricolorii nu au prea arătat nimic, mai ales în prima repriză de la Asuncion părînd o gașcă încropită pentru un joc pe maidan, departe rău de ceea ce înseamnă o echipă reprezentativă. Dar ce putea fi lotul care a făcut simple acte de prezență fără vedetele sale ocupate cu aniversări în familie (Mutu), petreceri interminabile (Tamaș) sau cu adevărat la capătul puterilor după ce au făcut figuri frumoase în Europa (Raț și Săpunaru) ? Fără stranieri, cu excepția numită Marica într-un picior, dar mai cu seamă lipsită de selecționer, naționala a plătit și tributul oboselii, deconectării, plictisului de la sfârșit de sezon intern, treaba cu schimbarea fuselor orare fiind de asemenea un handicap.
Concret, ”tributul” este irosirea șansei de a prinde o urnă valorică mai avantajoasă la următoarea tragere la sorți mondială, acest 0-2 din Paraguay putând să ne condamne pe toți – cu jucători, cu suporteri, cu cățel și purcel – la prezența doar în fața televizoarelor pentru următoarele mari campionate. Dacă acum, în grupa de Europene, am dat de o singură reprezentativă de calibru și ne-am chinuit atât, ce iluzii să mai avem când se vor prăvăli peste noi vârfuri ale fotbalului, din trei grupe valorice superioare ?
O realitate tristă, care ne spune că abandonul lui Răzvan Lucescu, ca și dezertările unor Mutu sau Tamaș sunt nu numai de condamnat, dar pot fi taxate drept adevărate acte de lașitate! În stil pur românesc, ne săpăm singuri groapa și ne întrecem în a fluiera a pagubă. Bravos, națiune!
George PLAURIAN