Ce Pintilie, ce Purcărete - marele regizor al personajelor mereu renăscute din "D-ale carnavalului" stă în umbră și montează în serial, de-a lungul acestui capricios anotimp, celebra comedie! Scena e fotbalul românesc, la ora balului mascat al licențierii. Cum grăia bietul Crăcănel al lui Caragiale? "Eu sunt Bibicul, nene Iancule, nu mai poftești? Să poftească în bal să-mi tragă una, să poftească mizerabilul!". Păi nu se potrivește?!
Nenea Iancu, cel în carne (multă) și oase, a comis-o. Nu a plătit la vreme, nu a băgat în seamă amenințarea clubului portughez, prea sigur pe ingineriile sale financiare, ca și în cestiunea divizării. Când greșești, capul jos și ciocu’ mic, așa se zice că-i cușer. Dar nu, nenea Iancu a preferat răzbelul - și dă-i și amenință cu tribunalele, și dă-i și strigă, după principiul neortodox că cine țipă mai tare are valoare. A găsit prima țintă în directorul de licențiere al FRF. Apoi l-a luat drept Bibic pe șeful federației, după ce-i transmisese niscaiva semnale de avertizare prin metoda tămâierii. Balul verii continua, cu măștile, chipurile, jos.
O veste de ultimă oră îl face european (dacă nu era de amar de vreme!) pe adevăratul Nenea Iancu, ridicat în nemurire din mahalaua Ploieștiului: în rolul Bibicului intră mai-marele licențierii de pe tot continentul, care cică va veni la București cu ocazia Comitetului Executiv de săptămâna viitoare. UEFA nu se joacă, nu gustă comedia la vreme de dramă. Drama fotbalui din țara în care unii refac cutume, susținând că unde-i lege e tocmeală.
Nu mai poftești să-i tragi una și Bibicului ăstuia, nene Iancule ?
George PLAURIAN
RomanianSoccer.ro