Dumitru Dragomir a ieșit ieri în fața poporului microbist jubilând mai ceva decât Lucian Bute după al nu mai știu câtelea titlu mondial. Triumfător pe "ringul" negocierilor pentru drepturile TV - unde schimburile de lovituri sunt adesea mai năpraznice decât acelea din careul magic -, șeful Ligii era așa zâmbăreț și plin de sine nu numai datorită victoriei în materie de televizare. Încîntarea-i ascundea mai ales recăpătata certitudine asupra continuării mandatului care numără deja vreo 18 ani: gata cu zonurile despre îndepărtarea sa de la cârma fotbalului profesionist!
Or fi fost zile și nopți în care a simțit că-i fuge pământul (gras?) de sub picioare, după tărășenia din ultimul Comitet Executiv al federației, dar acum personajul își confirmă din nou numele și renumele de Hopa Mitică. Născut cu sânge de negustor, deși e doar un băiat de țărani ce ajungea în picioarele goale în gară bucureșteană, domnul Dragomir a făcut bani buni în ambele regimuri și s-a mai arătat o dată diabolic în afaceri. S-a jucat cu nervii tuturor, de la patronii de cluburi până la ultimul microbist, amenințând că se poate și cu trei meciuri transmise pe etapă. Dar omul cu abilități recunoscute și-n poker avea deja, să nu fim copii!, un as în mânecă și a creat toată tevatura doar așa, să se convingă lumea că fără el... nu se există! Cel puțin aceasta-i senzația încercată urmărind conferință de presă în care și-a trâmbițat succesul– când serios ca un neamț, când pus pe șotii ca un oltean mai șugubăț decât Romică Țociu, fără a uita să-și asigure spatele prin pomenirea numelor lui Nicolae Badea, Ioan Niculae, Florian Walter, oamenii cu putere, cu mult mai mulți bani și, firește, cu ținere de minte.
Adevărul dintâi este că bănetul adus în ograda fotbalului pică precum o mană cerească. Cluburile primesc un colac de salvare, iar iubitorii de fotbal vor continua să butoneze în voie, siliți să se mulțumească măcar cu bucuria asta.
George PLAURIAN
RomanianSoccer.ro