Unii au preocupări serioase. Dorinel vrea concurență chiar pentru fundașul de națională al campioanei. Tibi visează la titlul de peste doi ani. Nașul-nașilor umblă după supervizori britanici ai fluierașilor de pe plaiurile mioritice. Lucescu ăl mic dă milităria jos din pod. Vedete de 24 de carate și simpli mâncători de prosop se bat pe locurile din jurul ringului în care Bute va purta prima bătălie de-acasă. Iar lumea cea mare și tare se desfată cu ochii pe un Wimbledon cu surorile Williams trimise la plimbare și un un Rafa la un pas de abandon.
Alții au vreme de sfadă și aruncat cu lături în "vizaviu". Sunt din specia celor ce se aseamănă și se adună. Fiecare dintre ei se consideră buricul pământului, lauda de sine a primului tocmai consumându-și o nouă ediție. A fost de ajuns să se strecoare perfida suspiciune în povestea cu vânzarea drepturilor de televiziune pentru ca râca dintre cei doi care nu merită numiți, începută cândva cu urmăriri nocturne, să capete alte valențe. Tunete și fulgere în direct: acuzații reciproce de luat și dat șpagă, trimiteri la valiza de pe Someș, etichetări neortodoxe - bolnav mintal, analfabet, mâncător de (scuzați!) căcat, boșorog, cel mai blând cuvânt fiind obraznic - și chiar dezvăluiri privind preocupări sexuale matinale, rostite în toată splendoarea vulgarității de ușa cortului.
Sunt oameni care nu se mai tem de nimeni și de nimic, nici măcar de Cel de care fac atâta paradă, când se simt călcați pe bătături. Sunt personaje dacă nu create, măcar cultivate asiduu de o mass-media pentru care sosirea Columbencei aruncă dezinteresul peste aceea a vedetei number one din fotbal. Sunt cei pe care îi merităm după ce lor le-am sorbit cuvintele, ingorând laureații Premiului Nobel. Așa ne trebuie, să ne spălăm la cap cu ei!
Și totuși, o întrebare, pură și simplă, persistă: până când? Criza economică bântuie lumea, cea morală afundă România. Și o va înghiți de tot dacă vom continua să preferăm cocina în dauna academiei.
George PLAURIAN