În ciudata vară ce ne e dată, cu apă căzută din prea plin înainte de seceta anunțată de meteorologi, fotbalul nostru respectă regula preparativelor, trimițându-și echipele de top prin străinătățuri. Doar un meci de baraj pentru Liga 1 nu poate lua fața jocurilor amicale și tot așteptăm s-auzim cum campioana face egal cu laureata bulgarilor sau cum Dinamo trece de numărul 1 elvețian. Sigur, cazul Timișoara rămâne în prim-plan, după cum nu putem fi insensibili la probabila țintuire a lui Bănel în campionatul românesc sau la mânia provocată lui Adrian Porumboiu de neprezentarea portarului titular al echipei fără drept de transferuri.
Lăsând fotbaliștii să-și întărească mușchii vlăguiți de raiduri prin cluburile nopții, trebuie să ne minunăm de performanța Petrei Kvitova. La prima pătrundere în finala de Wimbledon, cehoaica a și triumfat, oferind lumii prima mare surpriză a lui Cuptor. Care însă nu are cum să pună în umbră izbânda mașinii de pumni Vladimir Klitschko: prin victoria, clară chiar dacă doar la puncte, în fața lui Haye, ukraineanul este tăticul tuturor greilor de pe mapamond, purtând trei centuri mondiale cu diamante. Ar mai fi una, dar aceea e la brâul celuilalt Klitschko și boxul se pretinde nobilă artă, respingând fraticidul.
De fapt, așa e-n ringul profesionist, câți promotori mari și tari – atâtea versiuni și, implicit, diverse centuri. Cu una ne lăudăm și noi. Cu cea de la IBF, categoria semimijlocie. O poartă, de ani buni, un gălățean care și-a găsit norocul taman în Canada, dar tot românul o socoate de-a lui, strigându-și bucuria de a-l avea, în fine!, peste puține zile, pe Bute într-un ring de acasă. Totul pare firesc, Lucian fiind și-un mare campion, și-un tip de caracter, progresul său intelectual uimindu-i pe aceia care pricep cum e să ai creierul zdruncinat și ficatul agresat de pumnii încasați. Există însă, ca de regulă, și un revers al medaliei pentru evenimentul din 9 iulie, boxul profesionist însemnând, înainte de orice, un mare și tenebros business. Fără a-și pierde cumva respectul față de Bute, ceilalți campioni ai României și șefii olimpismului de la noi au rămas șocați de mulțimea banilor vărsați de la bugetul statului pentru organizarea galei de la Expoziție. Uimire justificată, dacă stăm strâmb și judecăm drept: în vreme ce ei pregătesc cu fundul (aproape) gol Jocurile de la Londra, se uită de teribila criză și se aruncă cu milioanele într-o afacere privată, fie ea și cu "bătaie" pentru națiune.
Iar promovarea evenimentului prin comparație cu proaspăta gală a greilor apare de-a dreptul hilară, atât prin numele și renumele protagoniștilor, cât și, dacă vreți, prin dimensiunile momentelor, la Munchen adunându-se de patru ori mai mulți spectatori decât se vor strânge la București. Un plus de luciditate și modestie, caracteristică lui Bute însuși, nu ar strica, chiar dacă într-o afacere trebuie să știi să-ți vinzi marfa.
George PLAURIAN