Pentru o zi măcar, să uităm de vrajbă. De udrisme și rudelisme. De mulțimea banilor publici băgați în frunze și afaceri private. De versiuni și federațiuni. De interese de grup care fac să existe patru-cinci centuri cu diamante pe categorie de greutate, de nu mai știe lumea care-i adevăratul campion.
Avem un român care și-a apărat a opta oară titlul mondial. Un bărbat cu trup de top-model și pumn de fier. Un tip cu privire caldă, încrâncenată teribil doar când urcă în ring. Un sportiv fără prea mult timp de școală în tinerețea lui, dar cu vorbele la el mai ceva decât destui comentatori-analiști-publiciști și chiar decât un ministru al educației fără de diplome în propria țară.
Este românul pur care se tot bate, de ani buni, pe bani și pe glorie. Acum, într-o seară fierbinte de iulie, a făcut-o însă pentru prima oară între ai lui. Și tot pentru întâiași dată, el – marele campion aclamat de-o întreagă Canadă – a udat victoria cu lacrimi și abia mai apoi cu șampanie.
Au fost cele mai curate cu putință dintre toate lacrimile care au curs pentru o izbândă. Apă de izvor de suflet fericit pentru triumful de la el de acasă, cu ființa care i-a dat viață și cei de-o simțire în preajmă.
Pentru că și-a dorit așa de mult victoria printre ai lui și chiar a obținut-o, să-i mulțumim lui Lucian Bute! Să ne mândrim cu el cel puțin atât cât se mândrește el cu noi, cu țara lui, așa cum suntem, cum este ea. Și să uităm de toate relele, măcar pentru o zi.
George PLAURIAN
RomanianSoccer.ro