Prins cu ocaua mică, așa cum se mai întâmplă în lumea animalelor, elefantul nu a lăsat trompa jos. Să se recunoască el învins în fața unor biete făpturi precum veverițele sau iepurașii? Așa ceva nu e de conceput și cel mai viguros dintre patrupede s-a năpustit la atac, lovind în stânga și-n dreapta cu aceeași dărnicie frenetică. Nici măcar așa numitul rege al junglei nu a scăpat decât într-o primă fază, când elefantul i-a tot dat de înțeles cât de rău e să se pună cu el. Dar leul s-a încăpățânat să-și demonstreze autoritatea, mergând până la proba contrarie pe mâna (pardon, pe laba) durului șacal, cel care descoperise niscaiva măgării ale pachidermului. Și atunci să te ții lovituri de trompă! Ba că suveranu-i bolnav, ba că are coamă de mafiot, ba că n-a stat prea mult în băncile școlilor unde predă cumătra vulpe, ba că n-a luat lecții de maniere alese de la suava căprioară. Ce mai încolo și-ncoace, leul trebuie dat jos de pe tron și trimis în țarcul hienelor!
Toate au fost înainte de ora judecății de la marele tribunal zootas, cu care tot amenința elefantul cel atotștiutor și mai guraliv decât vestita mierliță. După ce a pledat dimpreună cu cârdul de gaițe și s-a întors pe teritoriul său, trompa-i pare căzută, sunetele sunt scoase cu blândețea nefirească unuia pornit să calce totul în picioare. În ceasul al treisprezecelea, elefantul a devenit brusc resemnat. Până și mândrețea colților de fildeș și-a pierdut strălucirea... Bietul elefant!
George PLAURIAN
P.S. Orice asemănare între fabula noastră și schimbarea de atitudine a unui patron din fotbalul românesc nu este deloc întâmplătoare.
RomanianSoccer.ro