Bietul Fane Sameș, Dumnezeu să-l odihnească!, n-a mai apucat să vadă o finală a echipei sale de suflet, jucată la 31 de ani după ce el însuși devenea unul dintre eroii noștri de pe Wembley. Nici nu avea ce să vadă, cu ce să se bucure fostul căpitan din Ghencea: pragmatismul transmis de Dorinel echipei pe care tocmai a făcut-o campioană în premieră a învins improvizația clubului rămas, practic, și fără identitate.
Acum 25 de ani, Steaua era fruntea în România și-n toată Europa. La vremea aceea, Oțelul nici nu exista pe bătrânul continent - abia urca pe prima scenă a fotbalului nostru, având în componență un oarecare jucător numit Stan Marius. Și tot atunci, un copil bătea mingea prin preajma Dunării, habar neavând că va trece în ring pentru a ajunge campion al lumii la box profesionist.
Acum, legenda s-a stins. Urmașii trupei lui Jenei și Iordănescu sunt niște epigoni debusolați sub apăsarea amintirilor. Plânge și iarba din Ghencea - mușcată mai ieri de crampoane celebre, părăsită astăzi la pofta patronului care dăruiește douăzeci de mii de euro unei biserici și o face cu tam-tam, cărând presa cu el, deși adevărata credință se manifestă atunci când ești doar tu și El.
Galațiul, în schimb, ia și Supercupa pentru că, pur și simplu, știe ce vrea. Munteanu, cel alungat din Ghencea, și Stan, jucătorul devenit președinte–constructor de echipă, nu înalță osanale, nu se bat în declarații de învingători dinainte. Trec și peste ghinioane care altora ar fi părut rău prevestitoare, nici focul din vestiar, apoi din autocarul cu suporteri neputând topi Oțelul. Încă un triumf al modestiei în muncă și exprimare, răsplătit cu trofeu și cu îmbrățișarea campionului mondial care, în urmă cu un sfert de veac, cocheta cu fotbalul.
În vreme ce artificiile luminau frumosul oraș al lui Pinalti în onoarea învingătorilor de necontestat, steliștii trebuia că gândeau, cu capetele lor plecate, cum trece gloria lumii. E trist când ne mor legendele, e mare păcatul când le ucidem chiar noi, războinici ai luminii doar în vorbe care stârnesc râsu-plânsu.
George PLAURIAN