Se schimbă lumea, teribil și continuu se schimbă. Iar sportul, firește, o face o dată cu ea. Până și esența olimpismului, spusele lui de Coubertin au căzut astăzi în desuetudine, sensul ideii după care important e să participi pierzându-și sensul în lupta oarbă pentru bani, pentru existență. Ca să nu mai vorbim despre ceea ce însemna ideea de întrecere a inventatorilor Jocurilor, cultul grecilor pentru frumos și forță deopotrivă neavând nimic în comun cu obsesiile sexuale din lumea modernă, chiar dacă anticii se luptau și cu trupurile goale.
S-au tot schimbat regulamentele (cel din gimnastică fiind doar pe înțelesul arbitrilor), au apărut probe și discipline noi, numai artele marțiale dând cam tot atâția laureați cât se încoronează la Olimpiade. Și-n toată această lume diversă nu se putea fără fotbal jucat de fete.
La ultimul Mondial cu sâni și crampoane au fost inclusiv echipe din țări de tradiție și palmares strălucitor în bătrânul soccer, precum Brazilia sau Germania. Nu puteau lipsi dintre protagoniste americancele, primele care au luat-o înaintea masculilor compatrioți pe tărâmul fotbalului. Dar campioană este acum Japonia! Victoria piticuțelor nipone înseamnă, pe plan sportiv, o surpriză. Pe plan moral, această izbândă capătă semnificații realmente uimitoare și de-a dreptul tulburătoare. Lovită de cataclism natural și de nebunie umană nucleară, o națiune înfrânge blestemele ce par a-i fi date, găsind puterea să regăsească zâmbetul de după lacrimi. Din ce sunt făcute aceste ființe care își încarcă energiile privind imaginile zguduitoare ale tragediei care le-a încercat țara, în cea mai originală pregătire de joc pe care a gândit-o vreodată un antrenor? Delectați cu aventuri de cruduțe și irinuțe, nu vom putea afla nicicând un răspuns...
Aurul de la piepturile fotbalistelor de buzunar din Japonia prea mult și prea greu încercată are străluciri care nu vor putea fi atinse prea curând. Poate niciodată.
George PLAURIAN
RomanianSoccer.ro