Vara nebună a fotbalului nostru continuă să ne lase cu gura cascată, dacă nu meci de meci, măcar etapă de etapă. Se joacă cum se joacă, adică prost și la-ntâmplare, dar de calitate pare să nu le prea pese originalilor patroni de pe la noi - rezultatul e înainte de toate. Am avut parte deja, în numai trei runde, de meciuri slabe cât să cuprindă, să accepte, un sezon întreg! La așa nivel de campionat, doar Mafalda să fii sau vreun logodit cu norocul pentru a mai da o lovitură cinstită în materie de pronosticuri... Numai exemplul CFR e de ajuns: începe în forță, câștigă și impresionează specialiști onorabili cu noua trupă, dar o comite când părea să-i fie lumea mai dragă, pierzând pe propriul teren la echipa ce tocmai fusese surclasată acasă!
Caraghioslâcul suprem al periodei îl dă simplă noțiune "calitate de gazdă". Una ce-i sublimă, dar a cam murit pentru o groază de cluburi. Campioană la acest capitol, măcar aici!, e trupa cu cel mai pișicher patron, șeful guralivilor (de pe mapamond?) ducându-și angajații cu ghete din Moldova-n Dobrogea ș-acum în Muntenia. Stranie apare ușurința cu care Astra și-a dat stadionul Stelei și clujenilor de la "U" exact înaintea partidelor în care va primi vizitele celor două rivale! Dar asta ar fi o altă discuție, prietenia lui Ioan Niculae cu Gigi Becali e de notorietate și contează, iacătă, cel mai mult pentru bogătașul number one din fotbalul românesc.
Cireașa pe tort e pusă însă de Rapid, ce trăiește sub amenințarea alungării de pe arena de lângă șine. Iar cu fosta recordmană a lumii la săritura în lungime nu te poți pune cât oi fi tu, domn Georgică, de maestru în afaceri pe muchie de cuțit - Vali Ionescu e mai afurisită ca șef de club decât antrenorul său de altădată, căruia i-a urmat la conducerea clubului sportiv. Astfel încât pentru Giulești pare că se poartă negocieri mai ceva decât acelea, duse de exemplu pe o navă, pentru împărțirea zonelor de influență în lume. Până una-alta, suporterii continuă să-și cânte imnul - "suntem peste tot acasă/porțile ni se deschid..." . Marele maestru al rimei pare să fi scris chiar ieri aceste versuri inspirate, deși s-a scurs anul de când ne-a părăsit Păunescu. De acord, te poți simți bine oriunde , dar oricine trage până la urmă tot acolo unde-i dulcea, propria casă. Și tocmai aici e aici: care casă ?
George PLAURIAN