Da, indiferent de ce va fi mâine în noapte, trebuie să ne bucurăm...
Cică Blanc mută ofensiv, mergând pe trio-ul Remy, Benzema, Ribery în atac. Dar şi Piţurcă se gândeşte la asaltarea porţii francezilor şi ar urma să-l prefere pe Costin Lazăr lui Ovidiu Petre, convocându-l de urgenţă pe "buldozerul" Marius Niculae.
Hagi vrea să le dea curaj urmaşilor. "Franţa e o echipă în formare", spune Regele. Şi cine simte mai bine decât el?
Toate acestea, celelalte care ţin de formule, tactici, alegeri, sunt treaba specialiştilor - tobă în materie. Pentru simplul iubitor de fotbal nu poate fi acum decât aşteptarea unei zile de sărbătoare. O fi ea, marţea, definită din vechime prin trei ceasuri rele, dar în acest blând început de toamnă e musai să uităm de tradiţie ! Sigur, "România, nu uita/ Astăzi vrem victoria!", alt rezultat fiind doar frecţie la un picior de lemn pentru cei ce mai visează la calificare. Însă mai presus de scor şi clasament în grupă va rămâne peste ani evenimentul secolului (de până acum): jocul dintâi pe un stadion de poveste, la care bucureştenii "copţi" nici nu îndrăzneau să viseze cândva. Mulţi au lăudat noua bijuterie a sportului românesc, iar dintre toţi reţinem, aici şi acum, numele lui Gică Popescu. Fiindcă sudoarea Baciului a curs din plin şi pe gazonul de legendă al Barcelonei, căreia (nu uitaţi, copii!) i-a fost căpitan. Şi ce apreciere poate avea, astfel, mai multă greutate, autoritate?
Avem de ce să ne bucurăm - astăzi, mâine şi nu numai.
George PLAURIAN
RomanianSoccer.ro