Iarba dracului, blestemul pământului?

     Cocoșii cei cu ciocul mare și arțăgos nu ne-au luat în pintenii trufiei lor proverbiale. A rămas ca la-nceput, 0-0, ceea ce însă ne-a pecetluit soarta: ratăm iarăși un turneu final, că nu om fi  nebuni să credem în vreo minune luxemburgheză. Norocul lui Piți nu ne-a putut aduce decât acest egal cu o fostă campioană a continentului și a lumii. Dar chiar credea cineva că putea mai mult  o echipă văduvită de marile vedete, în care doar Raț mai purta galoane europene, Săpunaru spunând pas taman la încălzirea pentru marele meci?!? Neștiuții Chiricheș și Luchin n-au tremurat în fața celebrilor Ribery sau Benzema, bravo lor. Necazul nostru e însă la creație, în avanposturi, acolo unde se naște victoria, acolo unde România are gaură mare, imaginația  unui Tănase neputând creiona decât o copie palidă a tabloului cu Hagi sau Mutu în roluri de jucători Determinanți.

     Și totuși, așa neînvingători, am luat fața lumii. Toată seara de marți și până mult după miezul nopții m-au sunat prieteni din diverse colțuri ale planetei. Românii plecați să caute o lume și o pâine mai bună, erau de-a dreptul uluiți după ce captaseră imaginile superbei transmisii TVR-Dolce: chiar se întâmplă la București, chiar avem printre maidanezi, gropi și puzderia de cerșetori asemenea arenă futuristă? Un public cu o eleganță defel mai prejos decât elitiștii ce se adună la Wimbledon sau Roland Garros a creat atmosfera incredibilă care ne-a repus, cel puțin pentru o seară, în rândul lumii de secol XXI. 55 000 de felicitări și toată gratitudinea față de realizatori!

     Din păcate, zicerile cu vaca dătătoare de mult lapte care lovește cu piciorul și varsă ciubărul plin ochi ori, scuzați!, cu mucii-n fasole s-au adeverit iarăși. Pregătită în cele mai mici amănunte, sărbătoarea onorată de însuși big boss Blatter (musiul Platini a evitat să fie pus în umbră, lasându-se reținut de ceva acțiune de binefacere la... golf), seara ce putea fi magnifică pe de-a întregul s-au trezit stricate de bizara mutare a gropilor din caldarâm pe terenul de fotbal. Pac-pac, a avut dreptate oracolul piperanian, gazonul a fost de râsul curcilor! Era ca în filmele cu proști când nici nu începuse bine jocul și brazdele săreau mai ceva decât Iolanda Balaș pe vremuri. Gazonul nou-nouț, de import, a demonstrat că oprișani există peste tot, amintind instantaneu de o altă pățanie a "tricolorilor", la alți parametri, pe fostul Național. Să fie blestemat pământul pe care a fost și este Marele Stadion al românilor sau e doar rezultatul unei alte afaceri a capitalismului românesc de tip nou?