Vineri, ultima zi de septembrie cald-cald și prima pentru etapa cu numărul 9, urma să aibă loc un fel de dialog la distanță între doi jucători de valoare până mai ieri, ajunși antrenori buni. De o parte, mai precis în Ploiești, se găsea Șumi-gol, de cealaltă - prin Mureș - trebuia să se afle fundașul de fier Selymes, că doar presa (biata presă română!) nu putea minți când vorbea de primul meci al lui Tibi pe banca echipei din Târgu-Mureș. Ineditul "dialogului" îl dădea succesiunea produsă în urmă cu șapte runde, la cârma Astrei, al cărei patron hotăra să scape peste noapte de un maestru al defensivei și să aducă un iubitor de atac.
Până la urmă, componentul generației supranumite de aur și-a văzut de treabă întru obținerea licenței Pro prin cele străinătățuri, doar umbra lui stăruind cumva asupra meciului cu Pandurii: echipa mureșeană a fost condusă de secunzii lui Selymes, "mingicarul" de odinioară Iulius Cezar Zamfir și Gabi Manu (un foarte tânăr tehnician demn de urmărit, iar asta nu fiindcă e băiatul celui despre care Giuleștiul scanda "Manu, Manu/ E mai bun ca Răducanu". Dar și așa, fotbaliștii târâți fără vreo vină în scandalul de la vârful arbitrajului au trecut peste șocul psihologic printr-o spectaculoasă evoluție contra uneia dintre cele mai frumoase trupe ale momentului. Au condus, apoi au revenit de două ori într-un meci cu garda jos, FCM demostrând că, acolo unde dorința-i mare, mai găsești ceva putință prin dotare.
Tot cu egal a terminat și trupa lui Șumudică. Numai că acum nu a mai jucat la Târgu-Jiu, adversara Astrei fiind codașa Ligii, ceea ce a făcut ca mai toată lumea să parieze un mare 1 solist. Campionul norocului a strigat zile la rând, în stânga și-n dreapta, cât de frică îi e de echipa boemă în fața căreia pierduse în toată cariera șumudiculeană o singură dată – de ajuns pentru a i se arăta poarta din dos a dragului său Rapid. Toate pledoariile înflăcărate și măsurile luate nu au folosit la nimic, astralii cedând o primă repriză în care s-au arătat departe de pretențiile unei trupe de primele șase locuri. O execuție superbă a unui talent ce trăia de la o vreme doar prin foi și rubrici de can-can, pe numele lui Cosmin Matei, l-a iertat pe Șumudică de rușine. S-a mai demostrat o dată un adevăr vechi de când lumea și pământul - vorba aceea cu ulciorul care nu merge de multe ori la apă. Degeaba ai putirință, dovedită mai ales prin victoriile cu Steaua și Pandurii sau eliminarea CFR-ului din Cupă, dacă în loc de voință apare la nivel de creiere fotbalistice ideea câștigului dinainte asigurat. Iar unde dorință nu e, nimic nu e.
George PLAURIAN
RomanianSoccer.ro