Lumea s-a schimbat enorm, dar nu într-atât încât să se poată produce un miracol luxemburghez în fotbal. Ceea ce înseamnă că vineri s-a dus și matematic orice urmă a speranței de calificare la Euro. Aflând prea iute de victoria la scor a Bosniei, spre nemulțumirea lui Pițurcă, pe unii dintre "tricolori" nu i-a mai tras ața să pună osul contra rezervelor din Belarus: Moți visa la vreo narghilea și ne-am trezit egalați, apoi Raț a fost santinelă plecată din post, iar ditamai Pantilimon-ul s-a lăsat lobat și s-a făcut 2-2. Rezultat care nu mai contează decât așa, pentru obraz, bătut prin fluierăturile copioase primite de un așa-zis prinț, transformat vineri seară într-un biet valet de schimbul trei, din propria-i indolență.
Și totuși,
România a câștigat. Plătitori sau profitori de generozitatea federației, peste 30.000 de spectatori de (foarte important!) toate generațiile și sexele au reînnobilat bijuteria sportului nostru. Adi Mutu, devenit și primul marcator pe Arena Națională, și posibil succesor al lui Hagi în fruntea golgeterilor all-time sub "tricolor", nu mai prididea să mulțumească publicului recucerit, în a cărui generozitate regăsim, aflăm sensul victoriei dintr-un joc terminat la egalitate. Apropo de autorul golurilor, se cade să reținem propria dezvăluire: marele talent nu s-a irosit cu totul prin aventuri terifiante de vedetă răsfățată, băiatul de intelectuali pregătindu-se (și) pentru o a doua licență!
România a mai câștigat ceva, Gabi Torje arătându-se încă o dată probabilul lider al unei generații care trebuie să ne readucă bucuria calificărilor însemnate. Lângă formidabilul spirit de luptător dintr-un trup nedăruit cu gabarit, proaspătul "italian" pune și-un altruism pilduitor, demonstrat convingător la faza primului gol, pe care putea să-l dea el, lăsându-i însă onoarea premierei lui Mutu.
România a început în câștig prin găsirea computerului de la mijlocul echipei. Publicul a ovaționat, comentatorii au vorbit și au scris de sclipirea de geniu a lui Sânmărtean, dar genunchiul acestuia nu a rezistat nici jumătate de oră, lăsându-ne fără creatorul mult dorit și abia regăsit. Ceea ce s-a văzut cu ochiul liber și s-a simțit în jocul unei echipe cu "mingicari" buni pentru vreun concurs de jonglerii cu balonul, mai puțin pentru ceea ce e fotbalul de azi, fotbalul de performanță.
Să nu-l invidiem pe Pițurcă, are de tras, nu glumă!
George PLAURIAN