Pun pariu pe un vapor că nici doi la sută dintre noi nu aveam habar de existența unei echipe de baschet, cu americani în componență, la Giurgiu! Aflăm cu toții acum, peste noapte, când tragedia lui Chauncey Hardy ne readuce-n memorie cumplitul sfârșit al dragului Păsărilă, simpaticul handbalist care a fost Marian Cozma.
Giurgiu nu mai e doar târgul prăpădit în care lătrau câinii la lună de se auzea până-n Capitală. E oraș, capitală de județ, vecinătatea cu Dunărea și granița dăruindu-l în timp și cu club de noapte pentru buzunarele pline în trecere pe acolo și pentru interlopi, că doar ei au bani de aruncat și timp de pierdut la orele la care truditorii obișnuiți leagă geană de geană. De pildă, oamenii din teatrul condus de faimosul cronicar sportiv Mircea M.Ionescu nu-și permit să-și înece amarul unei vieți duse la nivel de subzistență decât prin vreo tavernă ordinară, nicidecum la "Emotione" , unde lichidul din paharul cu picior i-ar costa salariul lor pe n apariții la rampă.
Din 9-10 octombrie, numele "muncipiului" de lângă fluviu face înconjurul lumii, insinuîndu-se pe o hartă a ororii alături de Veszprem, unde țiganii unguri au făcut acum doi ani ceea ce sinonimii lor de la noi abia au comis. Similitudinea întâmplărilor odioase a fost deja observată și comentată. Motiv pentru care nu vom mai insista, reamintind doar ceva ce nu s-a sesizat: a pățit-o și fotbalistul internațional Tănase în zona în care, ni se spune, clanul "butoane" (nu se merită scris cu B mare) face legea.
Crima săvârșită în portul în care un potentat al vremii vrea să mute buna sa echipă din orașul Petrolului vine la numai câteva zeci de ore de la scenele terifiante cu suporteri încăierați în tribune și cu joc întrerupt la Grecia-Croația. În jurul sportului se naște, iată, tot mai multă violență, ceea ce trebuie să ne trezească din
îngăduință pe toți cei care mai credem în puritatea fenomenului din arena de întrecere. De la
îngăduința față de așa-zișii ultrași până la aceea arătată perfomerilor care se "refac", imediat după un meci, în cluburi de noapte - toate judecățile cu jumătăți de măsură pot duce, și duc!, la compromiterea spectacolului, împuținarea fanilor veritabili, ba chiar la drame și tragedii.
George PLAURIAN