Zero barat

    Ne-a pus naiba să ne jucăm de-a speranța ieri, gândind cu suflete de microbiști! Așa că, da, luați-ne peste picior voi, realiștilor, pe noi, bieții creduli, care nici în visurile cele mai negre nu puteam anticipa o asemenea seară a rușinii.

    Au fost trei pentru nouă puncte. Au rămas, în noapte de joi, trei cu zero puncte, zero goluri date și opt luate. Cum în ajun o pățise și campioana, rezultă că suntem la 0-10, ce coșmar! Atâta numai că Oțelul a dat de o forță a fotbalului mare, în vreme ce restul de reprezentante cu orgoliu de miel înainte de Paști au avut treabă cu echipe din afara elitei.

    RAPIDUL FĂRĂ VAMĂ a făcut spectacol doar la galerie. Pe gazonul scăpat de blesteme doar un jucător ajuns între giuleșteni pe bază de împrumut a adus ceva pată de culoare din "farmecul vieții". Însă nici Deac nu a putut trage semnalul primei victorii românești pe Arena Națională pentru o garnitură amenințată cu deraierea după convulsiile de la cap (George contra Gheorghe sau viceversa, cu gaz aruncat pe focul dintre aceștia de un alt tiz din ceata ucigătorului de balaur). Nu e pește ca stavridul, nici echipă ca Rapidul - scandarea de altădată a celor mai înflăcărați fani ne face să ne reamintim de unde începe să se împută vietățile cu solzi din ape.

    VASLUIUL CU WESLEY ROMÂNIZAT nu a mai fost în Portugalia ce abia fusese în Italia. Vedeta braziliană s-a comportat în stil de derbedeu de Ferentari, că doar se hrănește de ceva vreme prin spațiul mioritic, lăsându-și echipa în zece și prima oară fără vreo boabă pusă în hambarul patronului-agricultor. Care patron, firește pentru firea lui, a dat-o iar pe arbitraj.

    STEAUA FĂRĂ MINTE (nume mai are, doar el i-a mai rămas) nu a jucat rău. A fost pe-ni-bilă! Geaba atenționarea fostului antrenor, cum că Maccabi are forță ofensivă, că a plătit un milion pe un jucător, că fotbalul israelian e în detentă. Naivul Stan a dat cu oiștea-n gard gândind o tactică absolut nepotrivită, arătând că a lipsit de la cursurile predate pe viu pe vechii tehnicieni (mi-l amintesc, de pildă, pe antrenorul de rugby Mihai Naca - Dumnezeu să-l odihnească! - care încă acum patruzeci de ani pregătea orice meci în funcție de adversarul întors din vreme pe toate fețele). Chiar primul gol încasat în seara de coșmar de pe pământul sfânt a oferit mostra neputinței steliste: o pasă lungă, un sprint scurt și gol fulgerător încasat de o apărare desprinsă, parcă, din filmele cu proști. Iar în atacul improvizat cu patru "meseriași ai golului", frații Costea au strălucit prin absență și indolență, părând niște malaci rătăciți în iarbă străină. Și când te gândești cum îi scotea pe tarabă ("sunt averea mea") brutarul care, după ce și-a distrus echipa, continuă să amenințe cu nimicirea balaurului cu două capete care, zice el, stă deasupra fotbalului nostru...

    Dintr-o seară a rușinii se desprinde mai ales palma, fără pixeli!, aplicată de la distanță de Ronny lui Jiji. Dar credeți cumva că va învăța ceva bufonul fotbalului european din lecția primită în Israel? Poate că apa Iordanului l-a mai spălat de păcate, dar nu are cum să-l fi scăpat de cel mare, al credinței că fotbalul se face la televizor. Din nefericere și din fericire pentru noi, cei iertați de naivitate, nu acolo se face. Doar se batjocorește.