L-a prins a 34-a aniversare în iarbă de primă ligă, depășindu-l peste timp pe faimosul Cămătaru, cel ce smulgea peniței lui Eugen Barbu celebrul articol "M-ai învins, Rodioane!". Și-a consumat cariera la șase cluburi, pentru care a marcat de 277 de ori. Și a făcut-o cu o discreție nefirească pentru vremea pe care o trăim.
Când ați văzut ultima dată numele lui Ionel Dănciulescu în paginile cancanurilor vieții de fotbalist binecunoscut? Nu scormoniți prin memorie: n-a fost niciodată prins cu ocaua mică prin cluburi de noapte, înecându-și vreodată amarul înfrângerii în vreun pahar sau atârnat de silicoanele unei pipițe. Deși încercările și momentele grele nu l-au ocolit, de-ar fi să ne amintim doar de huiduiele ce i-au fost oferite, multă vreme, pentru "trădarea" Stelei în favoarea dușmanului de moarte din Ștefan cel Mare. Însă au mai fost suspiciuni, neluări în seamă (nu a prins nici de zece ori tricoul naționalei), plecări mai degrabă forțate spre alte zări.
Printre toate cele puse în calea unui sportiv ce rezistă încă în performanță, Danciu a trecut cu seriozitate, cumpătare, voință. Plus o modestie care pare desuetă vedetelor inventate peste noapte, când nici nu și-au șters bine cașul de la gură.
În felul lui, golgeterul numărul 2 all-time al României a fost și rămâne un model - adevăr descoperit cam târzior. Dar cum el însuși spune că niciodată nu e prea târziu, să urmărim cu simpatie ce va mai fi în stare să facă "bătrânul Corb".
George PLAURIAN