Da, a fost o seară minunată, fiindcă nici Rapidul nu s-a făcut de râs acasă la niște leși incredibil de potrivnici. Doar faulturile prostești ale lui Alexa cel rău au generat frângerea visului european al lui Lucescu cel mic. Nu-i ușor să joci 65 de minute fără un om de bază și cu un portar la debut absolut, care s-a tăiat precum maioneza la faza golului decisiv al Legiei, însă giuleștenii ies, practic, de pe scena continentală cu conștiința că au făcut cât au putut și le-a fost dat.
Da, joi am trăit la maximum de tensiune o seară minunată prin victoriile și prestațiile din Moldova și din Capitală. Șase puncte în vreo patru ore - de când nu ne-au mai bucurat echipele noastre cu așa ceva?
Ordinea cronologică și aceea a valorii adversarului așează în prim-plan echipa Porumboiului. Confruntat într-o lună cu probleme de lot câte nu s-au adunat în lunga-i carieră, Viorel Hizo a trăit minunea pe care o aștepta, simțind la golul norocos al lui Zmeu că Dumnezeul fotbalului și-a mai întors fața și spre chipul său marcat de urmelor atâtor bătălii fotbalistice. Vasluiul a luptat ca oastea lui Ștefan la Podul Înalt și a izbutit o victorie mare la o echipă cu certificat de valoare portugheză și, deci, europeană. Fără Wesley, dar cu un Papp care îi cam impune lui Pițurcă titularizarea în națională, trupa moldoveană a trecut joi examenul de maturitate la nivel de continent.
Steaua este însă aceea care a reaprins flacăra speranței pentru zeci de mii de suporteri. Scoasă din ghete în Israel și penibilă în campionat, echipa ex-Ghencea s-a regăsit la imboldul noului erou Martinovici, reușind răzbunarea și primul succes românesc pe Arena Națională. Spectatorii au creat o atmosferă de vis - ca pe vremea câștigătoarei celui mai prețios trofeu european, cu plusul de civilizație impus de un stadion din secolul 21-, trimițând parcă spre gazon dorință și putință chiar la 2-2, după 2-0. Incredibil pentru cei ce văzuseră de la un timp numai o umbră a Stelei de altădată, victoria a venit după ce Ilie Stan rămăsese fără vârful-marcator Florin Costea (just eliminat), el însuși trezindu-se mai apoi trimis în tribună! Cu inima și osul puse deopotrivă la bătaie, Brandan și ai săi au refăcut miraculos diferența. Iar dacă Maccabi se scrie cu doi de c, Steaua trebuie să fie, măcar astăzi, cu doi t. De la, priceput-ați!, Tănase. Insignifiant în joc două treimi din meci, Dodel a avut mai întâi norocul să finalizeze el o acțiune nebună, cu două bare. Pentru a-și demonstra pe final adevărata clasă (amenințată de pierderile de timp și energie din escapade mai mult sau mai puțin nocturne): șut de senzație, demn de orice generic și de oricare fotbalist din rasa celor ce pot decide un meci.
Da, joi a fost o seară minunată. Cinste celor ce au făcut-o posibilă, fotbaliști și iubitori de fotbal, în egală măsură!
George PLAURIAN
P.S. A fost și seara de după o altfel de victorie: unul dintre patronii acestui site a intrat în rândurile bărbaților serioși, devenind tătic. Bravo, Adriane, și la mai mare!