Sincer, nu prea știu cine e nenea Beudeanu ăsta care a vrut să intre în istoria bălăcărelor dându-se la noua CCA (sigur, nu vorbim de impozanta clădire din buricul târgului, scriem de șefimea arbitrilor). Auzisem de un tip care ridica steagul, bine-rău, oricum nu de statura unui Grigorescu. Aflăm acum, când își exprimă păsul în coloanele unei foi mereu deschisă celor ce fac valuri. Cică ar fi tras semnale de la tușe inclusiv în 20 de meciuri internaționale (despre miza acestora sau notele primite - nici un cuvințel), ar fi ajuns observator federal și în viața normal de banală funcționează drept angajat important al unei firme din țara lui Franz. Bravo lui - pardon, Domniei Sale!
Știm în schimb, cum să nu știm?!?, cine e Ion Crăciunescu. Vreo 22 de ani cu fluier în dotarea marcată de patru ori mai multe prezențe internaționale decât proaspătul contestatar, între care, întâmplător, o finală de European juvenil, ba chiar una a celei mai tari competiții intercluburi (susținută de... anonimele cluburi Ajax și Milan, acum 15-16 ani). Lasă alte turnee finale, perioada presidențială la unul dintre cele mai iubite cluburi sau pozițiile de observator UEFA și FIFA, etc, etc.
Omul de fotbal Crăciunescu a mai fost șef al arbitrilor, din momentul în care datele din buletin, nu o dată nedrepte vizavi de realitatea datelor fizice, l-au silit să pună fluierul în cui (scuzați clișeul). Dar a ținut și acceptat să se lege iarăși la cap, deși are sacii în căruță, televiziunile se bat pentru a-l avea comentator, iar talentul de grădinar începuse să-i aducă o altfel de notorietate, mai ales în rândul sexului slab și frumos.
Nonconformist prin definiție, Ion Crăciunescu nu s-a sfiit să dea imediat cu barda, chiar dacă a fost cazul unui "fluieraș" pe care-l socotește un "băiat minunat" (vezi suspendarea concitadinului său Comănescu). Dar se trezește acuzat, după doar câteva săptămâni de la revenire, de influență malefică, celebrul fost tușier Beudeanu afirmând deunăzi despre cel mai titrat central român: "Refuz să cred că toată media din România e obedientă şi a căzut într-o contemplaţie totală faţă de preşedintele CCA".
Cum nu trăim o asemenea stare admirativă , ne permitem doar să ne întrebăm ce i-o fi trebuit lui dom' Nelu să revină la... bâlci?
George PLAURIAN