Piți a călcat prima oară cu stângul în mandatul cu numărul 3. A plusat cu alde Pintilii și Pleașcă în loc de convocări pentru Mutu sau Marius Niculae - un risc asumat sub semnul nevoii de reconstrucție a naționalei. Sau, ca să discutăm în limbajul altui joc preferat de selecționer, a mers pe chintă albă deși știa că partenerul de poker are mai mult ca sigur (orice) altă carte încheiată.
Cacealmaua nu avea cum să țină: 0-1 repede, c-un "stâlp" prea călit devenit jalon, 0-2 la pauză, cu mult contestatul Cociș silit să-și bată propriul portar, dacă pe cei adverși nu poate să-i deranjeze. Până la urmă a fost
2-1 pentru Belgia, prin singura fază mai acătării (Torje-Mazilu-Daniel Niculae) și era gata-gata să se lase c-un egal, dacă veteranul și căpitanul Raț nu uita o clipă că a jucat pe arenele nobile și nu trăgea de la punctul cu var ca pe tăpșanul copilăriei.
A fost doar un amical și nimeni nu se aștepta la vreun bal. Dar jocul din prima repriză ne-a făcut să ne luăm cu mâinile de cap de atâta mediocritate în exprimare pe toate planurile tehnico-tactice, venită sigur dintr-un campionat intern prea modest, al cărui nivel se vădise și în ajun, prin scorul de forfait încasat de "tineret". Nema putirință era un fel de concluzie la pauză, pentru ca apoi ceva să se schimbe o dată cu intrarea unei triplete (Torje-Tănase-Mazilu) care știe cu mingea.
Meciul de la Liege a arătat cât de mult mai e până departe. Până la formarea unei echipe naționale competitive, onorabile, că despre o revenire la nivelul zăpezilor de altădată nu prea poate fi vorba cu tineri mai degrabă "alergăleți" decât păstrători de posesie și creatori de faze care să dea bucuria fotbalului.
George PLAURIAN
P.S. Ne alăturăm și noi Lumii care o omagiază astăzi pe Zeița de la Montreal. Nadia face jumătate de veac pe acest pământ, dar pentru oricine rămâne copila care a schimbat istoria gimnasticii și fața sportului mondial. Îi mulțumim iarăși - la cât mai mulți și fericiți ani!