Campionatul s-a reluat frumos. La propriu. Făcându-i-se hatârul lui Răchită, tribunele modernului stadion din Ploiești au rămas
fruct interzis doar pentru domni întovărășiți în golănie.
Experimentul preluării modelului turcesc a fost benefic pentru decor și pentru urechile fine ale publicului spectator sau telespectator. Preț de vreo două ore, în România s-a putut ține un spectacol sportiv scutit de tradiționalul îndemn abject adresat portarului advers la simpla degajare de minge. Doar cântec și încurajare pură, fără de ocară - iată ceva nemaintâlnit la noi în epoca transformării arenei de sport într-una de circ grotesc pentru eliberarea tuturor refulărilor masculinoide.
Dominat de femei și puștani, stadionul cu care s-ar mândri sigur și nenea Iancu, celebrul dramaturg prahovean, a adunat la premiera absolută de vineri și reprezentanți ai sexului tare, jocul marilor pasiuni de pe plaiuri mioritice rămânând apanajul practicanților fără podoabe sub sutiene. Dar dacă nevestele, mamele, suratele și celelelte beneficiare de bilete gratuite, cu minori cu tot, pot fi socotite niște învingătoare prin prezență destul de numeroasă și agreabilă, ei înșiși - protagoniștii - au părăsit scena ca niște actori cabotini cu roluri neînvățate. Experimentul lecției de civilizație din tribune nu le-a priit fotbaliștilor Petrolului, siliți de această înfrângere să se înfunde în nisipurile mișcătoare ale clasamentului.
Se vădește, o dată mai mult, că secretul victoriei nu stă ascuns în vreo piesă de decor. Degeaba-i frumos în tribună dacă în joc e impotență. Cam așa i-ar șopti mangafaua lui nenea Iancu bibicului Vivi, al cărui apel la susținerea publicului - fie el exclusiv feminin sau minor – este întrutotul lăudabil, fără a-i putea asigura însă și ieșirea automată din mediocritatea fotbalului practicat.
George PLAURIAN
Romaniansoccer.ro