Sigur, nu-i sănătos să faci ceva contra vântului. Dar îmi asum riscul și zic chiar, în genul prea originalului solist al trupei Taxi: castrați-mă, eutanasiați-mă, n-aveți decât, tot ies din rând și susțin de unul singur că incredibilele prețuri de intrare la derbyul Clujului au avut justificare. Blamat din toate părțile, gestul patronului de la CFR a fost judecat numai prin prisma rivalităților locale, zgândărite de autoritățile pro-U. Haideți însă să punem picioarele în apă rece și să reflectăm altcumva.
Arpi-baci nu e primul care o comite în felul ăsta. Înaintea sa a fost nea Ion, cel ce e oricum înaintea tuturor din fotbal prin avuție. La fel de neiubit de organele locale de partid și de stat, inventatorul Astrei moderne n-a vrut să mai fie beștelit în casa lui de prea înfierbintații suporteri ai rivalei din Ploiești și a mărit brusc prețul biletelor la meciul direct din campionat. Urmarea: liniște și pace în tribune (cu sprijinul brigăzii de șoc a jandarmeriei, adusă special de la București), iar Petrolul a scos un punct chiar fără susținerea galeriei capabile să treacă rapid de la injurii la pietroaie aruncate în geamuri de autocare sau la pătrunderi în teren pentru demente corecții fizice.
Niculae a fost însă biet copil pe lângă Paszkany, care a dus prețul de la sutele de mii cerute ploieștenilor la milioane de lei vechi. Și nu s-a mai lăsat cu sânge, ca acum câțiva ani, când un derby clujean a trecut în amintire prin maltratarea unui operator, vinovat doar că-și făcea meseria, de către o gașcă de derbedei degizați în fani, ieșiți în delir de la stadion. A curs sânge doar în eprubetele centrului de colectare, la cea mai originală metodă de a face rost de bani pentru bilete - prin donare de lichid vital.
Un obiect zburător identificat a pornit, totuși, din tribună către căpitanul CFR-ului (fără ca portughezul Cadu să apuce să multumească de cadorisire, telefonul mobil intrând în posesia observatorului Satmari). Câte lături verbale s-ar fi aruncat și câte obiecte, fumegânde sau nu, ar fi ajuns în iarbă dacă meciul se disputa ca mai înainte, la prețuri accesibile, cu toată adunătura de firi violente? E numai o întrebare, ca să conchidem într-un fel de justificare a deciziei asupra prețului prohobitiv al biletelor de la derbyul clujean, încheiat cu victoria - din teren și nu numai - a unui patron care tocmai își serba ziua de naștere.
Păcat doar de adevărații suporteri, cu buzunare golite de criză, ai echipei care i-a dat, printre alții, pe doctorul Ivansuc, golgeterul Adam, pe Remus Câmpeanu sau Anca. Pe vremea fotbaliștilor de legendă de la U se mergea însă la meci pentru spectacolul din teren și nu pentru circul dezmățat din tribunele moderne.
George PLAURIAN