Vasluiul ne-a convins din nou că, pe cât de oarecare îi e jocul in campionat, pe atât de capabilă de autodepasire devine echipa asta când dă de valoare europeană. Moldovenii de ocazie Cerniauskas, Papp, Sînmărtean sau Adailton (pe cei neaoși vă las pe Dumneavoastră să-i numărați) s-au bătut cu romanii de azi precum o făceau oștenii lui Ștefan cu otomanii sau leșii. Au făcut un meci mare pentru reprezentanții unui campionat așa de mic, dramatism fiind cuvântul ce dă esența spectacolului fotbalistic oferit în veșini, la Pinalti acasă.
Cu toate sculele sale de jucători - Klose, Cisse sau... Sculli -, Lazio a tremurat de-a binelea când glezna fină, de brazilian, a "tricolorului" ce trăiește a două tinerețe sportivă întâlnea mingea, ca să nu mai vorbim de golul rămas în vârful bocancului lui Temwanjera sau al brazilianului autentic. Ei da, și șe?, trupa lui Ștefan Radu a tremurat dar era să ne cutremure, inspirația și șansa ocrotindu-l pe bravul portar ce nu-i socotit degeaba, de către unii care chiar știu ce spun, numărul 1 din Liga 1. A rămas ca la-nceput, un egal care toarnă încredere în sufletul mult pățitului antrenor Hizo: poate da lovitura la 65 de ani, ducându-și Vasluiul în primăvară europeană.
Și Steaua mai are drept la speranță. Nu s-a făcut de râs la Schalke, deși a stat sub formidabila presiune transmisă dinspre tribunele pline ale unui stadion superb, primind gol al al 12-lea corner consecutiv al gazdelor. Ba chiar a izbutit o fază rarisimă pe seceta care stăpânește jocul angajaților becalieni, pasa extraordinarului Brandan și execuția lui Raul al nostru fiind dintre acelea ce-l puteau face mândru și pe faimosul omonim al lui Rusescu (el să fi fost fotbalistul de care vroia să scape ciobănașul cu 300 de oi ?!). Dar o mână moartă tot a avut Steaua, Mihai Costea fiind taxat cu un mare zero la întregistrările statistice. Tănase a fost ținut la respect. Iliev s-a învârtit de tricoul și stima lui Raul cel mare, fără a putea însă să împiedice victoria echipei lui Marica.
Rămânem în cărți cu Vasluiul, chiar cu Steaua, pentru o ultimă repriză sub semnul lui a fi sau a nu fi în primăvară.
George PLAURIAN
Romaniansoccer.ro