Ei da, chiar așa, ascultați și luați aminte ale lui RomanianSoccer cuvinte: v-am zis acișilea că
Barcelona=fotbal=favorită pe Bernabeau? V-am zis, adicătelea am scris, și
Messiada chiar a triumfat la Real acasă, sâc!
Mourinho a ordonat presiune și presing în iarbă, plus infern în tribune. Era singura carte posibil câștigătoare, iar debutul uluitor de partidă o dovedea din plin, prin golul căzut ca un trăznet la nici jumătate de minut de joc. Gafa uluitoare de portar și jarul ce părea pus în ghetele madrilene puteau frânge, cum au și frânt 15 meciuri la rând, orice echipă, cu dublă condiție - să nu se cheme cumva FC Barcelona și să dispară Messi, eventual trimis la cabine pentru un al doilea cartonaș meritat (dar pe primul de ce l-o fi căpătat?). Nu mai trebuia decât ca așa-zisul concurent al argentinianului cel mai ceva ca Maradona la baloanele de aur ale fotbalului să-și facă treaba. Numai că Ronaldo a jucat ca vedetele din curtea școlii care vor să facă și să desfacă totul, egoismul ifoselor sale transformând asediul Realului într-un asalt cu vârful de lance rupt, așteptatele bombe fâsâind precum niște tiribombe pregătite de oacheșii Oborului pentru apropiatele Sărbători.
Pupătura primită de la Mourinho înainte de meci a uimit omenirea, însă pe Guardiola l-a cam lăsat rece, de vreme ce Barça sa a fost nemiloasă cu tactica de manuale savante elaborată de gazde și insensibilă la cântul de victorie al fanilor acestora. Messiada se anunța încă de prin al șaselea minut, când numai un reflex din superdotarea lui Casillas a putut opri încununarea unei faze cum e-n stare să creeze doar Lionel (uff, de ce n-a fost un Ionel?!). Mașinăria de pase, coborâtă pe planeta asta de undeva de pe Venus încolo, a intrat treptat la turație maximă. Iar galacticul, extraterestrul, bijutierul fotbalului omenesc și-a servit regește valeții, înnobilându-i și dându-i lui Cristiano o amară lecție despre jocul pus în slujba Echipei - Alexis Sanchez și Fabregas știu de ce, băi Ronaldo, tu de ce nu știi?
NENOROCIT, ZDREANȚĂ, JIGODIE. Sunt câteva dintre cuvintele favorite din vocabularul ciobanului pripășit prin fotbal și printre parlamentarii Europei unite. Au fost aruncate iarăși, toate deodată - dar nu singure, în timp ce planeta se desfăta cu regalul din Spania. Steaua jucase bine, dar nu făcuse decât egal cu CFR. Arbitrul mai greșise, Mureșan fiind tipul de fotbalist pândit de cartonaș de la primul contact cu adversarul. Un fost jucător, acum conducătorul finuț Narcis Răducan, înțelesese ce era de priceput și socotea chiar la cald că nu-i cazul să se dea vina semieșecului pe Balaj. Numai el, cel cu oi mai multe, mândre și cornute, s-a repezit ca berbecul în călduri să-l facă zob pe "ipocrit", spargând și vasul cu lături în capetele clujenilor, acuzați de blat făcut cu mult timp înainte !!!
Dacă nici această nouă revărsare de mânie ovină nu-i de domeniul penalului, atunci degeaba au trecut prin amfiteatrele Dreptului cohortele de juriști. Sătul până peste poate, atât mai pot să întreb: cine-i smulge, o dată ș-o dată, microfonul din fața gurii prea bogate, punând la loc fluieraș de soc, să zică cu foc turmei din care a răsărit?
George PLAURIAN