Porumboiu acuză iar. De astă dată, fostul arbitru faimos nu mai dă cu plugul agriculturii sale așa prospere în gambele urmașilor săi în ale fluierelor sau fanioanelor. Adrian Întâiul (între patronii din fotbalul românesc) dă doar în vileag, nu la glezne, dezvăluind o veste-poveste care, dacă se va confirma, trimite cel mai iubit dintre jocuri înapoi cu zeci de ani - la vremurile Cooperativei, reciprocităților, ierarhiilor stabilite, la mese mult îmbelșugate, înainte de pornirea campionatelor.
Prosperul vasluian a scos "pe goarnă" sunete din cel mai grav registru fonic: Constantin Zotta i-ar fi contactat jucătorii nu în abia lepădatul costum de șef executiv la clubul moldav, ci în noua haină a președintelui din Giulești, iar asta taman înainte de ciocnirea dintre cele două fruntașe ale Ligii Unu. Omul cu avere din porumb(oi) și alte cereale, plus cornute multe, a mirosit ceva și i-a băgat în ședință pe cei ce-și duc traiul fotbalistic din banițele sale fără număr-fără număr, întrebând de-a dreptul dacă nu cumva au primit ceva semne, telefoane, mesaje dinspre abia debarcatul conducător vasluian. Și vreo patru jucători ar fi recunoscut, cu 40 de martori oculari si cu urechi nevătuite - da, au fost ademeniți să fie băieți cuminți contra Rapidului, că acolo sunt doriți sau de lângă șine pot ajunge la cluburi mai bogate, de afară!!
Scoase pe goarnă numai, asemenea acuzații ar putea rămâne asemenea prafului pe tobă, trăind o clipă, pentru a trece apoi repede în uitare și în arhiva marilor aberații cu iz penal, rămase fără vreo urmare în fapt, în drept, în bietul fotbal românesc. Dar vorbele au precedat acum trecerea la fapte, fiind sesizată Liga, poate chiar DNA-ul.
Nefiind nici Cireșica, nici altă Regină a magiilor alb-negre, nu avem habar în clipa asta cum se va termina tărășenia. Știm bine doar că Adrian Porumboiu a aflat ce-i poate pielea lui Costică Zota pe perioada când l-a avut pe statul de plată. Și nici nu putem uita cum un anume Gino Iorgulescu alerga un fost arbitru după ce acesta îl cam furase într-un meci jucat, întâmplător, parcă tocmai în Giulești. Cum se numește acel "cavaler al fluierului"? Ghici - ghicitoarea mea!
George PLAURIAN