Abracadabra!

    Gata, s-a dus și epilogul stagiunii, Rapidul scoțând trei puncte cât roata locomotivei din fața trenului plin de visuri de mărire giuleșteană. De acum, caravana circului din jurul fotbalului nostru rămâne să se dea în spectacol departe de gazon și tribună, la gura sobei prea încinse, în care s-au băgat cărbuni la greu și înainte, și după ultimul derby.

    Porumboiu Adrian (cel mai aprig de pe lan) s-a temut cumplit de vizita trupei lui Copos Georgel (ce-i al păcii porumbel). I-a fost frică, n-a scăpat, chiar de ce a reclamat – doi dintre jucătorii ce ar fi fost contactați anterior de fostu-i angajat Zotta lovind în propria echipă: Zmeu în calitate de coautor de gol rapidist, iar Pavlovici ca rupător de oase taman sub ochii dulci ai "fluiericiului", plus violent în vorbă, greu oprit să treacă și la faptă, asupra celui mai venerabil antrenor în activitate, ce i-ar putea fi chiar bunic.

    Amu, jocul fu cum fu, de la 1-0 la 1-2 și 2-2, Grigore făcând fericit (și îmbelșugat, mai dragă Georgică?) Crăciunul rapidist exact pe linia de sosire a derbyului de pa-pa și n-am cuvinte pe 2011. Dar după aia, după meciul nici prea-prea, nici foarte-foarte, să te ții ce a mai putut fi, la microfoane și pe sticle!

    Le-a zis rău și nea Mitică, s-a trezit vorbind și Șumudică (ei da, n-o are deloc mică - gura, dar ce credeați ?!). Bineînțeles despre arbitraj, pe seama căruia nu aveau să tacă nici învingătorii de la coada anului, acuzând cartonașul arătat aiurea eroului de la Vaslui, lui Deac, plus neacordarea de penalty la Teixeira. A fost luat la țintă și Istvan Kovacs, însă bătaia era, este, va fi abia re-re-reînscăunatul șef de fluierași și stegari. Ultimele perle scoase de veșnic neîmpăcatul latifundiar moldav se cer neapărat consemnate spre neîntreruptă luare și aducere aminte:

• Kovacs ar fi un arbitru inventat "în eprubetă, promovat cu dedicație"

• Despre fostul concurent la titlul de numărul 1 între arbitrii romanii, fostul angajat personal, fostul său prieten, Porumboiu dixit lui Crăciunescu îi exultă mustața de bucurie, îi crește inima de bucurie când pierd eu. Conduce sub formă de dictatură, ca în Columbia, cu pistoalele pe masă. Ține în brațe toate hahalerele"

    Învingători sau învinși, martori de la distanță - de la capul Ligii la antrenori ce se simt vânați -, toată lumea e nemulțumită și vede doar paiul din ochii arbitrajului. Nimeni nu mai vorbește de scheme tactice, de tăria mușchilor, forța șutului sau avansarea pe benzi. Fotbalul e pe planul doi, scandalu-i la putere!

    Ciudat, bizar, foarte-prea-extrem de încâlcit. Sau, într-un cuvânt, abracadabrantt. Cuvântul care pare a defini starea fotbalului românesc, chiar dacă acesta are o reprezentantă în primăvară europeană și o Arenă ce va găzdui finală continentală. Păcat de Dumnezeu, zău așa!