Crăciul s-a dus, Moșul a rămas. Cică mai are daruri de dat. Pentru Wesley, de pildă, l-ar fi convins pe Jijică să scotocească-n pușculică - 900 000 + Bicfalvi pentru Vaslui, 300 000 la semnătură și 200 000 pe an celui mai bun străin din Liga 1. Sigur, totul se socotește în euro, că leul a năpârlit, miroase!
Înainte de a se întoarce în Laponia, Moșu' are de împărțit și alte daruri prin fotbalul românesc, pomul Mediașului urmând să primească-n vârf, în loc de stea, o pungă cu juma de milion. Se mai adaugă trei jucători sub formă de împrumut și Pârvulescu devine "câine", cu opt mii de... oscioare pe lună (dar aici, pe pământul mâncat de criză).
Însă nu peste tot sunt crengi de brad și beteală. Dacă Porumboiu se ține de cuvânt și trage obloanele "magazinului" pe care l-a dorit de lux într-o urbe ce trăiește încă în secolul trecut mai există vagi speranțe ca Vasluiul să continue, sub tutela organului local măcar. La Dunăre, în schimb, se anunță jale mare: combinatul și-a luat mâna de pe Oțelul, campioana e în pericol de moarte! N-ar fi vreo noutate pentru originalul nostru fotbal, Urzicenii sucombând după ce luaseră titlul și făcuseră recordul de opt puncte în grupă de UEFA Champions League. Numai că Galațiul înseamnă mult mai mult și pentru sport, și pentru țară.
Pe malul fluviului, ba chiar pe apele sale învolburate, prin canale, în împrejurimile din Deltă au îmbobocit mereu nuferii performanței. Boxeri, canoiști și caiaciști legendari, atleți, înotători, plus fotbaliști (nu a jucat o anume echipă Siderurgistul o finală de Cupă?) au onorat renumele Dunării. Iar acum 47 de ani, când Ceaușescu abia pusese mâna pe putere și promitea românilor marea cu sarea - în bucate -, se năștea Oțelul. I-au trebuit zeci de ani lumina titlului s-ajungă, fiind în răstimp o echipă care mai încurca socotelile. Și după un asemenea maraton peste ani, iată că Marius Stan iese să anunțe că al său club e gata-gata să se înece ca... acela la mal!
Poate că, înainte de a pleca, Moșu' găsește ceva pe la fundul sacului și pentru gălățeni. Pare-se că doar el mai poate salva Oțelul și ne poate scăpa de rușinea de a avea două campioane ce mor într-un an.
George PLAURIAN