Nici nu apucasem să punct punct editorialului precedent, în care prevesteam răzvrătirea lui Borcea, că șeful "haitei" din Ștefan cel Mare și-a și strigat, de peste mări și țări, revolta față de nașul din vară. Gata cu pretenia, patronul de Miami iese din hibernare și pornește răzbelul! Primele semne de susținută contraofensivă sunt aducerea în Groapă a simbolului astral Strătilă, a lui Curtean, o altă posibilă achiziție din grădina lui Ion (Niculae) - unicul nostru japonez Seto - sau momirea lui Bicfalvi, ca să vadă el, Jiji, cum e cu trădarea.
Evenimentul momentului e însă altul. Fiindcă anunțul de retragere a lui Petre Marin nu-i o oarecare agățare de ghete în cui. Palmaresul lui Jair al nostru e demn de respect prin cele 470 de meciuri jucate pe prima scenă la șase echipe, dintre care FC Național i-a "răpit" aproape zece ani. A fost și tricolor în nouă rânduri, dublu campion cu Steaua, semifinalist de Cupă UEFA, de 14 ori în grupele celei de a doua competiții europene.
Dar mai întâi de toate Petrică a dat culoare fotbalului românesc prin modestie și hărnicie deopotrivă. A început ca portar și s-a impus (după ce un plonjon curajos s-a lăsat cu mână ruptă) drept fundașul-furnică, mereu util, oricând gata să se bată până la epuizare, cu spiritul de luptător cultivat pe ringul de box, al doilea sport practicat. A însemnat cei 31 de ani dăruiți fotbalului cu dăruire și profesionalism exemplare, ținându-se departe de paparazzi și tabloide, văzându-și doar de familia și meseria lui.
Se retrage un jucător model, ajuns bunicul cel bun - Bunicuțul Ligii 1. Fără unul ca el, antivedetă prin definiție cum s-a aflat, fotbalul nostru va fi mai sărac.
Mulțumim, Petre Marin, și fie-ți bine, oriunde te-ai afla! Poate chiar în sportul pe care nu l-ai făcut nicicum de rușine.
George PLAURIAN
Romaniansoccer.ro