Doi tineri antrenori merită pomeniți cu deosebire pentru această săptămână întreagă.
Unul este șeful tribului care a readus jungla fotbalului, în care doar banul face legea, în epocă romantică. Îl cheamă Guardiola, e cel mai adevărat și vestit Pepe (chiar dacă nu cântă latino, ca trubadurul de la noi), fiind în plus tehnicianul care a riscat și a câștigat
pariul pe tiki-taka. Barcelona lui înseamnă zâmbetul și plăcerea pură a jocului în 11, dar demonstrează că poate fi chiar mai mult de atât.
Echipa de 24 de carate, a lui Messi cel de...25, a pierdut deunăzi puncte și bani în finalul unui meci în care arbitrul i-a refuzat un penalty clar. Protestele justificate ale jucatorilor, exprimate la cald, în iarbă ar fi fost continuate la infinit în fața microfoanelor, cu conducători înfierând furtul la drumul mare, urlând împotriva mașinațiunilor puse la cale împotriva trupei proprii. Dar asta numai dacă povestea se petrecea în Românica. Cum s-a întâmplat Barcelonei, Pepe și ai săi n-au ocolit bârna din ochii lor pentru a vedea, și acuza, paiul din podoabele oculare ale arbitrilor. Au preferat, adică, să arate spre erorile comise de ei, ceea ce vădește că Barca nu e numai o campioană a fotbalului mare, ci și una a fair-playului.
Dacă Guardiola a ieșit la rampă, cu trupa sa, prin această lecție de sportivitate dată, Stan a stârnit la noi multe comentarii prin reîntoarcerea la vechea ("depășita", "desueta") metodă de pregătire pornită cu un aprig stagiu montan. Într-o vreme în care, după câteva zile de la reunire, mai toată lumea se înghesuie spre Turcia sau alte zone cu climă mai blândă, Ilie se încăpățânează să facă... ceva împotriva vântului. Steaua ia în piept pantele Poienii, căutând binefacerile ozonului și trasului ca la galere pentru a-și așterne în iarnă covorul speranțelor de primăvară cu Ligă Europeană.
Un altfel de
pariu pentru un antrenor tânăr, ce nu poate uita nici învățăturile din bătrâni. Și, păstrând proporțiile în alăturare, aceeași
asumare a riscului ca și în cazul mult mai vestitului spaniol, atunci când acesta a mers, cumva tot împotriva vântului și timpurilor, pe tiki-taka.
George PLAURIAN