În Bucureștiul iubit, în care negura nu s-a risipit precum în cântec, suporterii au intrat iarăși în masa manifestanților de la Universitate și o vreme bună (ca timp pe ceas, nu de-afară) au fost la locul lor. Până la spartul târgului, când finalul protestelor s-a lăsat iarăși cu obiecte zburătoare identificate, încăierări, fugăriri, scaltoace.
Dinspre Oltenia cea mereu pusă pe sfadă s-a auzit iar glas de
mititel. Rămas fără de bani, echipă, rost, brutarul ce n-a mai copt pâine ci s-a dedat la aluaturile fotbalului a mai pus de-o conferință de presă, a scos încă o hârtie prin care să dovedească mârșăvia federală &
dragomirană și cere "anticipate", că tot e de ordinea zilei.
Din urbea
porumboiană se strigă pe mai departe contra conducătorului rapidist-vasluian-rapidist. Ex-arbitrul de duzine fugărit până pe șine (de către cel ce avea să ajungă posesor de mare lanț de localuri scumpe), nu-i iertat de fostu-i stăpân moldovean, mare agrobarosan. Ba se cere chiar sancționarea trupei
coposine pe acel motiv de umblare la jucători înainte de meci direct.
Iar dacă pe la noi e actuală mai ales lozinca
jos, în Spania se aruncă vehement cu
fuera (afară) contra lui Pepe cel călcător de mână
messiană. Gest de imbecil, care demonstrează că și lumea bună a fotbalului e populată de derbedei.
Tărâța e mereu încinsă, mămăliga stă să explodeze, însă tot nu putem trece peste preluarea, de la Cluj sau Astra, a modei portugheze și de către
haită. După cum primul record al anului - epuizarea, în două zile!, a biletelor pentru meciul cu Twente - e fapta pe seama căreia trebuie stat la taifas frumos, demonstrând nestingerea setei pentru meciurile de pe gazon, chiar în perioadă de mutare a acestora în stradă.
George PLAURIAN