E un cântec vechi, il știți sigur, dar el ar trebui să sune astăzi cam așa:
Ciobănașului îi place
Sus la Steaua, sus la Steaua în pridvor,
Liber și să fie-n pace.
Al fotbalului, al fotbalului domnitor.
Asta fiindcă
today, adică în măreață zi de 23 din Genar, se bat pe muche noua anișori de la ieșirea la lumină - de reflectoare, mai ales – a
războinicului cazinourilor. Atunci, în 2003, de la etajul doi din Ghencea se înălța spre văzduhul fotbalului un fost ciobănaș cu sute-mii de oi și milioane de foi (predecesoare de euroi). Anonimul se desprindea, parcă, din toiagul lui pastoral, dintr-un tablou de Grigorescu, pentru a câștiga bătălia transformării Stelei în societate de acțiuni, deși unica-i legătură cu
domeniul era pretenia cu
Regele bășicii.
L-am văzut pătrunzând întâia oară într-un studio TV, sfios ca fata mare-n patul nunții. A doua oară invitat de
rechinul presei sportive , Ovidiu Ioanițoaia, era la fel, blând ca un mielușel. Dar a venit a treia apariție înaintea
telemicrobiștilor, moment în care căutarea fățișă a camerelor, pentru prinderea propriului zâmbet pe monitor, dezvăluia ochiului avizat
lupul ascuns sub
blană de oaie. De aici - de atunci - și până la autointitularea de
războinic al luminii (de televiziune ?) sau luptele la toate microfoanele purtate cu oricine cutează să se atingă de preacuvioasa-i persoană nu a fost decât un pas. Cel de ciobănașul neica nimeni la baciul a-toate știutor și stăpânitor. Sau de la masa de black-jack la tabla filozofiei fotbalului modern.
Intrat în cartea recordurilor ridicolului din cel mai iubit dintre jocuri, Gigi Becali rămâne, totuși, salvatorul unui simbol al sportului nostru. Fără el, Steaua n-ar fi reușit, poate, saltul de o sută de locuri în topul coeficienților UEFA, asigurarea unui buget de vreo patru ori mai mare față de perioada precedentă sau cele patru calificări în primăvară europeană, incluzând o semifinală de cupă continentală. Cu el, cea mai galonată echipă românească a schimbat antrenorii - inclusiv nașul și simbolul din Ghencea - mai des decât își înlocuiesc ciorapii foștii colegi de breaslă ai piperanului, dar tocmai a izbutit și o uluitoare rețetă de vânzare a biletelor la un meci, fie el internațional.
Că ne place sau nu, că-i simpatizăm implicarea totală și incontestabilul câștig de competență sau îl detestăm pentru ieșirile verbale și trufia incomensurabilă, e aproape imposibil să ne imaginăm fotbalul nostru fără
finul lui Hagi. O prezență cu totul ieșită din comun - și nu de azi, de ieri, ci de nouă ani încoace.
George PLAURIAN