Vă așteptați, poate, să sporovăim pe seama aventurilor caravanei fotbalului românesc, mutată în Antalya cea netroienită. Dar ce legătură să fie între, să zicem, "boabele" primite de CFR la astă oră de acumulări și luptele ce vor veni în campionat, unde-i
miză euro și se fac maximum trei schimbări, pe când acum se rulează tot ce se deplasează, de mai e un pic si intra-n joc si doctorii, șoferii, impresarii?
Nici dacă ați crezut că luăm la puricat surprinzătoare decizie de mazilire a lui Hizo nu ați ghicit-o. Vasluiul e
pohta ce-a pohtit năzurosul Porumboiu, este creația și echipa sa, face ce vrea cu ea - inclusiv schimbări de conducători sau antrenori, mai ales dacă-i drept ce se aude, cum că
Tati Viorel l-ar fi înjurat nițel, luînd partea jucătorilor pe motiv de portofel.
Subiectul de vârf al ultimului week-end de Genar, dacă nu al întregii luni, este
minunea sârbă. Mai întâi, Djokovic a fost dovada vie a uimitoarei tenacități a vecinilor noștri de Dunăre. A pierdut primul set, dar după aia a năruit toate visurile uriașului talent Nadal, silit să îngenunchieze după 353 de minute de luptă uimitoare, dusă efectiv până la epuizare. Splendidul triumf al lui Novak în primul mare turneu de tenis al anului nu are cum să ne alunge marea noastră bucurie, pentru izbânda lui Horia, încoronat la Melbourne asemenea (dar la mulți distanța) lui Ilie la Wimbledon, în pereche cu o domnișoară.
Minunea a continuat: Serbia a triumfat apoi și-n apă. E campioană europeană la polo, în vreme ce echipa României a coborât o treaptă în ierarhia europeană, obținând însă pașaportul olimpic.
Și era gata-gata să se producă și cea mai mare lovitură dată în sport și-n numai două zile. Cea de a treia victorie, poate cea mai dorită de tot Belgradul-gazdă și de o țară în care curgeau deja râuri de șampanie, n-a mai venit. Jucând cea de a treia finală cu sârbi în câteva zeci de ore, handbalul a făcut brusc, duminică seara, trecerea de la extaz la agonie. 20 000 de spectatori au cântat și-au sperat zadarnic: ghețarul danez a scufundat vaporul lor ce părea la fel de trainic precum Titanicul. Insensibili la căldura insuportabilă ce venea dinspre tribune, nordicii au intrat în ultimul sfert de oră al finalei europene cu patru goluri avans. Gazdele au dat semne de renaștere, s-au apropiat nu o dată la un gol, însă Danemarca a intrat în glorie, lăsându-le sârbilor doar onoarea cuvenită învinșilor fără rușine.
Per total însă,
minunea sârbească există, în sport și nu numai în sport. Ce n-am dat să avem și noi parte de trei finale cu români în numai două zile!
George PLAURIAN