Of, of, of și iară of, antrenată în balon, Steaua e deja în aer cu visul său de finală europeană! Degeaba tribune gemând și coregrafie de vis dacă echilibrul de șanse e rupt înainte de start - adversarii au meciuri cu miză în picioare, iar tu te pregătești pe unde apuci, jucând leapșa pe ouate în amicale antalyene, fără să apuci măcar o dată să înfingi crampoanele în gazonul de acasă (care casă?).
Victime ale vremii turbate și vremurilor mult schimbate, fotbaliștii cu care Jiji visa să întoarcă lumea fotbalului pe dos au trăit și ne-au dat iluzii vreo douăzeci de minute, încercând să pună presiune pe cei de la Twente,
călărindu-i prin agresivitate și șuturi de la distanță, numai bune pe așa decor de criză. Dar degeaba voință dacă
nema baftă și putirință!
Raidurile sclipitorului Raul al nostru n-au fost de ajuns. Tănase a luat-o în barbă - la propriu - de la bun început, ca să stea cumințel în banca lui înghețată. Dănănae n-a făcut nici o lae, ba era s-o comită de-a binelea, când
a băgat cărbuni viceversa, generând cu tracul debutului lui primele amenințări ofensive ale batavilor. Ceva mai târziu, alt oltean avea să o facă de oaie, de la Prepeliță zburând faza din care o "scăriță" superbă l-a lăsat mască pe visătorul Tătărușanu, iar pe Steaua a adus-o în stare de imponderabilitate, plutind în balonul dezumflat al speranțelor de calificare (de acelea de finală europeană părând că nici nu mai poate încăpea discuție).
Fără să
spună mare lucru, dar serioasă și pregătită ca lumea, Twente a înclinat balanța în fața unei echipe care își tot caută formula ideală, bâjbâind prin manualele de tactică, antrenându-se pe unde apucă, la mila vremii, dar și a vremurilor care au alungat-o din Ghencea. Mergând ca țiganul cu cortul, numai
față de elită europeană, mai mult sau mai puțin comunitară, nu poți pretinde că ai.
Și totuși, mai e un retur, minuni există încă prin fotbal, chiar dacă
săritul pârleazului spre visata și jiji-trâmbițata finală apare acum ca într-un nor de fum care se tot îndepărtează...
George PLAURIAN