Era o vreme cand funcționa
cooperativa de consum fotbalistic. Nu acționa neaparat pe bază de capital, contând mai ales obrazul, subțire, de conducător. Se mergea bara-bara, luând acum merele, dând la schimb perele, când era vremea recoltei.
Pe timpul acela, dragii moșului -ehei, tare de mult, când și baba juca țurca-, nu ne umpluse încă puzderia caselor de pariuri, care au luat și mințile jucătorilor cu crampoane. Era Pronosportul, dar nu puteai să faci cu el vreun
ghișeft dinainte aranjat. Ba țin minte de o poveste adevărată trăită de Gică Nertea. Fostul fotbalist și ziarist a dat un gol pe finalul unui meci. S-a bucurat ca tot omul până a ajuns acasă și a zărit buletinul cu pronosticurile proprii pentru ziua respectivă. Unul corect, și al doilea - tot așa, de a ajuns la concluzia că avea 11 rezultate exacte. Se jucau însă 12, undeva greșise cu predicția. Care meci să-i fi răpit potul cel mare ? A luat iar la socotit și pe dată a-nlemnit: o zbârcise tocmai la jocul lui, câștigând doar patru cauciuri în loc de o mașina întreagă fiindcă marcase... chiar el!
Asemenea chestii sunt cu totul excluse de când există mulțimea caselor unde s-a ajuns să se parieze aproape pe orice, mizele mergând din lumea sportului până la năstrușnice prinsori pe momentul în care vreun idol al femeilor se va supune operației de schimbare de sex sau anotimpul în care plopul va face mere. Acum, mai nou la noi și de multișor
pe afară, fotbaliștii sunt profesioniști nu doar în treaba lor cu
bășică, dar și în anticiparea rezultatelor: e de ajuns să meargă la sigur, garantat în fel și chip, ca să nu mai aștepte prima de joc (asta nu e certă niciodată !) și să se
umple oricum mult mai consistent pe la buzunare.
S-a lăsat însă cu scandaluri mari - la noi, încă nu - și pasiunea pronosticurilor date de fotbaliști înșiși a început să
miroasă a pute. Inclusiv pe la nasul de șefi ai federației noastre, care au dat ucaz de combatere a fenomenului. Printre altele, se cere stipularea în contracte a interzicerii de participare
parioară la meciurile propriilor echipe. De ce nu însă la toate disputele campionatelor interne? Ce, în epoca în care internetul și telemobilul sunt la putere, o fi greu să te-nțelegi cu
pretenarii din alte cluburi, nu puțini fiind foști tovarăși de trudă (nu numai) fotbaliatoare?
Glumim noi, dar nu prea este râsul nostru, al celor sătui de mișmașurile cu care ne-a fost dăruită țară asta. Boala pariurilor trucate e nocivă social la fel ca orice molimă propriu-zisă și chiar poate să ucidă fotbalul, atât cât mai are el vagi urme de fair-play.
Vaccinarea contra virusului așa de amenințător trebuie să înceapă de îndată, inclusiv prin includerea în rândul infracțiunilor, pedepsite sever, fără de posibilitatea suspendării executării, cum a fost
miluit huliganul care i-a dat în cap unui jucător. Fotbaliștii care se prind în hora pariurilor trucate dau însă chiar în capul Fotbalului!
George PLAURIAN