Unii din fotbal își văd de
obiect și obiectiv. Barca e ca și mai departe în Europa, după 3-1 în Germania, zâmbind a râde de doar egalul smuls de marea rivală la Moscova cea atât de degerată că numai pe sintetic se mai poate juca. Napolitanii la care visează Maradona, în ciuda
răzbelului de zeci de milioane cu fiscul italian, arată trufașei Chelsea cum, totuși!, nu se reduce, totuși!, la averea uriașă a patronului. Deși numai rezervă, Pantilimon poartă masca râsului și-l silește pe Săpunaru la aceea a plânsului după ce Manchester City a trimis-o la plimbare exclusiv lusitană pe aureolata FC Porto.
Alții din fotbal par mai degrabă în continuă acrobație pe sârmă. Chiar astăzi, pe înnoptat, e acolo sus, sfidând legea gravitației, un antrenor pe nume Ilie Stan. Orice se poate întâmpla în Olanda și după aceea în bucata de Românie intitulată Steaua -
ediție revăzută și adăugită de celebrul
autor Gigi Becali. Numai acea afirmație de patron, conform căruia și la înfrângere (eliminare) cu Twente îi va dubla salariul tehnicianului, pare dintr-un alt
film, acela al absurdului care a luat în stăpânire țara în care nu trebuie să te mai miri de ceva.
Pe o altfel de sârmă, oricum
în aer, se cam situează oamenii fotbalului nostru inculpați în prea mult lungitul proces al transferurilor dubioase. Cel mai cunoscut impresar, văduvit de licență, a făcut o criză de nervi în sala de judecată, pricinuită de procurori, împotriva cărora s-a decis să lupte prin depunerea candidaturii la președinție - și nu la vreun club, ci taman la... Cotroceni! Anunțul de senzație a avut o nuanțare înspre finalul apariției la tv, fiind dată ca sigură înscrierea în cursa electorală a
cuiva din familia dominantă în Pipera, ceea ce simplifică neașteptata
ecuație (ghici-ghicitoarea mea cine va fi
catindatul?).
Tot prin aer s-a trezit
haita, alungată din
Ulița lui Fănică Mărețul de prăbușirea copertinei la stadionul propriu, dar a rezolvat rapid chestiunea organizării primului meci din sezon - acolo unde "tricolorii" dau piept, curând, cu uruguayenii. Nemiloșii nămeți au produs pagube asemănătoare și la o arenă abia inaugurată cu mare fast, în urbea lui nenea Iancu (nu cel pripășit pe Bega, firește, care tocmai a primit propunerea autorităților locale de preluare a întregului pachet de acțiuni la Poli).
Dar dacă stăm strâmb și judecăm drept, pare că mai ales microbistul rămâne cel mai silit la
acrobațiuni de intelect, storcându-și creierul să priceapă ceva din tot ce se poate întâmpla într-o lume în care un salariat cu proteză la șold și certificat de revoluționar e lăsat fără pâine fiindcă n-a dat la zăpadă. C-așa-i (nu Kassai!) în fotbal. La noi. Ca la nimeni.
George PLAURIAN